Nu ai spune despre tine că ai tendința de a fi infidelă, dar uneori există situații care măresc șansele acestei alegeri.
Infidelă? Nicicum tiparul tău comportamental, căci dacă privești spre istoricul tău relațional observi că poate s-a întâmplat doar o dată, ori derapajele în afara relației au fost niște flirturi și atât. Și totuși, cum să îți încalci principiile și valorile legate de cuplu, cum să ajungi să nu îți mai pese de cum se va simți partenerul tău, cum va fi afectată relația, ori să faci asta de-a dreptul intenționat?
În discuțiile cu prietenele tale, în articolele de pe internet, viețile altora expuse pe social media, infidelitatea este minimizată ca act și asimilată unei normalități, desigur, strâmbe. Ca și cum nu este ceva grav, dacă nu se află nu afectează pe nimeni, și, oricum, sunt atâtea cupluri unde s-a trecut peste asta. Și, eventual, chiar în caz de despărțire a urmat împăcarea. Deci consecințele nu există, ori sunt temporare. Însă aceasta este o minciună pe care și-o spune persoana infidelă, care și ea este afectată de actul infidelității, nu doar partenerul și relația.
Cum ar fi ca partenerul să îți spună că nu mai simte prea tare pasiune sau interes în relație cu tine? Ca mai degrabă este plictisit și relația nu îl mai provoacă? E foarte dureros și asta poate declanșa atunci un mod de a face față de atac. Nu mai simți pasiune, nu mai sunt interesantă? Lasă că vezi pasiune și cât de interesantă sunt! Atunci cauți activ persoane care să îți confirme atractivitatea. Iar informația nu o păstrezi pentru tine, ci o faci deschis, astfel încât partenerul să vadă ceea ce se întâmplă.
S-a întâmplat ceva care te-a afectat puternic, care te-a aruncat în ghearele stărilor anxioase și depresive. A avut loc o schimbare semnificativă în viața ta, poate chiar de-a dreptul șocantă. Emoțional ești dată peste cap, parcă ți-ai pierdut busola. Și o aventură sau o relație în paralel poate fi o modalitate de a autoliniști toate acele emoții copleșitoare, cărora efectiv nu știi cum să le faci față într-un mod sănătos.
Partenerul are o atitudine de îndreptățire. Lui i se cuvine totul, nu este dispus să facă eforturi pentru tine și pentru relație, nu se uită și la nevoile tale. Te simți atât de nevăzută, neiubită, neimportantă, deloc sprijinită în relația oficială, încât cel nai mic semn de afecțiune din partea altui bărbat te face vulnerabilă în fața infidelității.
Poate că te-ai dedicat excesiv rolului de mamă, de soție. Ai jonglat cu o mulțime de responsabilități și ai fost orientată exclusiv către alții și pe tine nu te-ai mai văzut, nu ai mai fost prezentă în viața ta. Iar acum ești decisă să te ocupi de tine, să îți trăiești și tu viața, să te bucuri de ea. Ceea ce creează o predispoziție spre alegeri neinspirate, spre un egoism nesănătos. În căutarea de sine ajungi să nu te mai uiți deloc spre partener și relație.
Nimeni nu este perfect, nici cel de acasă. Iar de ceva vreme îi vezi doar defectele, iar comportamentele frumoase, sprijinul nu le valorizezi, te comporți ca și cum sunt o banalitate. Îți crești singură nemulțumirea prin concentrarea exclusiv pe negativ, și pui din ce în ce mai mult relația voastră sub semnul întrebării. Și cum defectele partenerului sunt amplificate, când cunoști pe cineva nou trăsăturile lui pozitive sunt de asemenea amplificate și proiectezi pe această persoană imaginea ideală de bărbat.
Foto: PR