Chiar daca esti o femeie puternica si independenta, din cand in cand in imaginatia ta isi fac loc buchete de trandafiri, biletele misterioase si plimbari sub clar de luna. Pentru ca si femeile puternice au nevoie de un strop de romantism.
Recunosc: intodeauna mi-au placut gesturile romantice. Buchete de flori trimise la birou, plimbari prin ploaie pe aleile pustii din Bucuresti, declaratii inflacarate, cateva randuri sincere scrise de mana, weekend-uri in doi, petrecute in varful patului, departe de tumultul lumii, mesaje ivite din senin pe ecranul telefonului, in care iubitul meu imi spune cat de mult ma doreste sau cum nu-si poate lua gandul de la mine.
E drept ca in vremurile noastre, in care traim totul pe repede inainte, astfel de gesturi pot parea desuete. Cine mai are timp de o plimbare prin ploaie cand poti sa chemi Uberul si eventual sa ajungi mai repede la cafenea? Un mesaj trimis pe Facebook este tastat in cateva secunde, deci cui ii mai arde de biletele scrise de mana? In acelasi timp, daca afisezi imaginea unei femei puternice, sigura pe sine si ambitioasa, barbatii s-ar putea simti descurajati sa mai dea dovezi de romantism. Si, trebuie sa recunosc, ca oricat de mult imbratisez eu ideea romantismului, nu atrag genul asta de barbati in viata mea. Pentru ca sunt o femeie independenta, partenerilor mei nu le-ar trece niciodata prin cap ca-mi doresc si eu de Sf. Valentin un buchet de trandafiri, o cutie de bomboane si niste lenjerie sexy. Cat de mult se insala!
Cumva, barbatii de varsta mea au ajuns la concluzia ca notiunea de feminism implica si faptul ca nu mai trebuie sa ne tina de mana sau sa ne spuna ca suntem frumoase. Mai degraba sunt dispusi sa se confeseze ca folosesc creme de fata sau ca-si urasc parintii, iar asta inseamna ca si-au aratat partea vulnerabila. Sa nu ma intelegeti gresit: respect si cred in egalitatea de gen, dar nu-mi place deloc ca romantismul a disparut (aproape) cu totul. Si chiar daca presar indicii subtile ca as fi amatoare, cel mai apropiat gest de ideea de romantism este atunci cand sunt incarcata cu pungi de cumparaturi, iar iubitul meu imi tine usa ca sa nu ma izbeasca drept in fata.
Stiu foarte bine ca romantismul si iubirea sunt doua lucruri total diferite. Un barbat poate sa-ti cumpere flori in fiecare zi si totusi sa fie indisponibil emotional. Tipul care imi trimitea sampanie si trandafiri la birou marcand in fiecare luna „aniversarea noastra' a ajuns sa-mi reproseze ca suportul de periute de dinti e murdar de pasta si ca poate ar mai trebui sa curat un pic si intrerupatoarele din casa. Ba chiar avea pretentia sa renunt la tocuri, pe motiv ca ii deteriorez parchetul. Noroc ca ne-am dat seama repede ca lucrurile nu ar functiona intre noi! Inca mi-e dor de trandafirii albi si de glasul vesel al receptionistei care ma anunta in fiecare luna ca a sosit un buchet pentru mine, dar daca „pretul' ar insemna sa renunt la tot ceea ce sunt eu, cu toata neatentia mea pentru detalii si pantofii mei cu tocuri cui, raspunsul meu e unul ferm: „nu, multumesc!'
Acum sunt implicata intr-o relatie cu un tip foarte cerebral. Stiu sigur ca e indragostit de mine, dar la fel de bine stiu ca nu i-ar trece niciodata prin minte sa ma surprinda cumparandu-mi ceva ce a vazut intamplator si care i s-a parut ca mi s-ar potrivi. Nu pentru ca e un tip rau sau pentru ca nu m-ar iubi, ci pentru ca nu e construit sa se manifeste astfel.
Poate ca atitudinea mea nu e tocmai cea mai corecta, dar atunci cand vad un barbat cu un buchet de flori, inima imi sopteste: „romantism'. Oare ar trebui sa fiu un pic mai cinica si sa-mi pun intrebarea: „cu ce ai dat-o, prietene, in bara?'
Nu cred ca sunt o ipocrita pentru ca imi doresc sa fiu surprinsa din cand in cand cu un manunchi de margarete, chiar daca totusi castig mai mult decat iubitul meu. Si nu o sa ma dau in laturi sa recunosc ca eu insami adun lucruri marunte pe care sa i le daruiesc partenerului meu, ba chiar din cand in cand ii trimit o melodie care imi aminteste de el.
Pentru ca romantismul nu inseamna gesturi grandioase si opulente, ci doar sa te bucuri de farmecul (naiv) de a fi indragostit. Si de acel moment special si rar in care stii ca ai fost in mintea cuiva, chiar si atunci cand nu te aflai in preajma lui. Sau ca exista in mintea iubitei sau iubitului tau un loc doar al tau si ca din cand in cand doreste sa-ti reaminteasca asta.
Foto: PR