Confesiune: Te urasc pentru ca eram fericiti. Te iubesc pentru ca m-ai invatat sa te urasc.

Aceasta nu este o poveste de dragoste cu final fericit.

Este o poveste de dragoste traita prin toti porii, cu emotii, cu sentimente mistuitoare, cu pasiune, cu dezamagiri si lacrimi.

Nu imi aduc aminte exact momentul cand l-am cunoscut. Doar faptul ca facea parte din grupul de prieteni al barbatului care mi se parea fascinant.

Nu imi aduc aminte nici cand a inceput sa mi se para un barbat interesant.

Imi amintesc discutiile interminabile la telefon, in care ne povesteam dezamagirile amoroase, in care fiecare isi spunea planurile de cariera, problemele cu parintii si alte discutii obisnuite adolescentilor.

Imi amintesc ca am fost surprinsa sa aflu ca era mai mic decat mine, felul lui de a privi viata si problemele ei imi parea mereu atat de matur.

Imi amintesc primul sarut, la o petrecere cu tot grupul nostru de prieteni, un sarut pe fuga, furat aproape, cu gandul distractiv ca nimeni nu isi va da seama ce se intampla.

Asa a inceput o frumoasa poveste de dragoste intre doi tineri, o poveste cu pasiune, momente frumoase, multa distractie si multa… ura.

Cum poti trece atat de repede de la dragoste la ura? Este relativ simplu: cand unul dintre cei doi alege sa evolueze si, in loc de incurajare, are parte de reprosuri, de dispret, de o atitudine sfidatoare.

Personal, am crezut intotdeauna ca un barbat se va mandri daca are alaturi o femeie care se bucura de succes profesional, care se poate lauda cu realizari, o femeie inteligenta, care sa se descurce in aproape orice situatie.

Ei bine, in cazul meu nu a fost asa. Momentul in care mi-am gasit un job cu care sa ma mandresc, care sa imi ofere satisfactii, inclusiv materiale, a fost momentul in care relatia noastra s-a rupt.

A fost momentul in care au inceput reprosurile – da, e adevarat ca nu mai puteam petrece chiar tot timpul impreuna, gelozia a ajuns la cote maxime – orice minut intarziat era pus sub semnul intrebarii, discutiile pe probleme financiare au atins cote alarmante – da, aveam un venit substantial, mult mai mare decat al lui.

Si a durat mult, chiar prea mult, pana mi-am dat seama ca iubirea si fericirea pe care credeam ca le traiesc au disparut si tot ce traiam era o ultima speranta ca lucrurile se vor indrepta.

A durat prea mult sa inteleg ca nu am nevoie de un barbat care isi doreste sa ma tina pe loc, chiar daca simpla idee a unei despartiri ma facea sa plang in hohote. A durat prea mult…

Asa cum spuneam la inceput, aceasta nu este o poveste de dragoste cu final fericit. Am fost fericiti si te-am urat in momentul in care am decis sa ne despartim. Si poate nu te-as fi urat atat de tare, daca nu te-as fi iubit atat de tare.