Comportamente prin care o femeie (prea) independentă își poate castra emoțional partenerul

Ai cele mai bune intenții față de partenerul tău, ori inconștient cauți să te protejezi de suferință. Modurile prin care îl poți castra emoțional sunt foarte diverse.

Ești sigură că partenerul poartă pantalonii în relația voastră de cuplu? Sau știi deja că tu ești cea dominatoare, care controlează relația și nu ai o problemă cu asta? Ești convinsă în aceeași măsură că pentru el este confortabil? Oare cum este viața voastră sexuală? Cât de des faceți sex? Mai ești atrasă de el? Partenerul are anumite tulburări de dinamică sexuală? Căci un bărbat castrat prea puțin probabil să performeze în pat și nici tu să-l mai vezi ca pe un individ care îți trezește simțurile și fanteziile.

Nu ceri niciodată ajutorul

Tu poți singură să te descurci cu tot. Indiferent cât este de greu, te dai peste cap și găsești soluții. Asta în contextul în care găsirea de soluții este tocmai activitatea preferată a bărbaților, lucru care le hrănește masculinitatea și nevoia de validare. Așadar fă un efort să fii mai… neajutorată. Vei observa că sprijinul poate oferi o mare senzație de ușurare.

Tu iei deciziile

Orice decizie, că e majoră sau minoră, este luată în întregime de tine. Uneori nici nu te consulți cu partenerul, doar îl informezi. Sau dacă îl întrebi, până la urmă tot ca tine faci, fără să existe componenta de negociere în care și cuvântul lui să capete o nuanță agreată.

Nu…

… este un cuvânt extrem de util în setarea de limite, în grija de sine. Doar că tu îl folosești în relație cu partenerul dintr-o poziție de putere, de multe ori cu influențe materne. Ca și cum el este un copil care îți cere permisiunea pentru ceva, iar tu nu îi dai voie.

Controlul

Din aceeași poziție de putere sau părintească aproape că îl controlezi la teme. Ce cheltuieli a făcut, unde s-a dus și de ce, cât a stat etc. fiecare pas sau aspect al existenței sale este strict și atent monitorizat.

Lipsa libertății financiare

Ați decis ca banii să îi administrezi tu, deoarece ești mult mai organizată decât el. Așa că salariul ți-l virează ție în cont și ai control total asupra lui. Inclusiv asupra banilor de buzunar, lucrurilor pe care vrea să și le cumpere (dacă îi permiți), sumei pe care o are alocată mesei de prânz la serviciu etc. Ai spune că un bărbat care câștigă lunar un salariu important, dar cu toate astea nu are libertate financiară.

Umilința

Îl cicălești și îl critici, asta având în spate tot o nevoie de control, ca lucrurile să iasă așa cum îți dorești tu. În același timp îl jignești (fără neapărat să folosești cuvinte obscene sau clar ofensatoare) utilizând nesiguranțele, defectele sau vulnerabilitățile pe care le are. Umilința în public presupune a-l face de rușine în fața altora pentru ce consideri că nu e în stare sau face greșit.