Nici nu îți dai seama dar unele comportamente nu sunt deloc agreabile pentru bărbați, iar relația poate fi pusă în pericol. Ce se află în spatele lor? Anumite nevoi emoționale neîndeplinite.
Este deja dovedit ștințiific faptul că bărbații și femeile au particularității proprii genului, ceea ce implică și comportamente specifice. Femeile au atenție distributivă, pot face mai multe lucruri în același timp, bărbații nu. În situații delicate femeile au nevoie să se ventileze emoțional, bărbații caută și oferă rapid soluții. Femeile au vedere 2D de aceea la orientare întorc harta, iar bărbații 3 D. Așadar există multiple diferențe între sexe, iar atitudinile vin natural. Alteori sunt influențate de mediul social în care trăim, de învățăturile pe care le primim acasă de la părinți, de lipsurile emoționale pe care le-am avut când eram mici sau de interacțiuni cu sexul opus care ne-au sculptat treptat. Iar ceea ce facem în cuplul nostru îl poate ajuta să crească să se dezvolte, ori dimpotrivă.
Trend-ul Facebook, Instagram este în continuă creștere. Alegem să ne prezentăm viața așa cum ne dorim, nu neapărat cum este ea în realitate, până și filtrele ne permit să ne ajustăm trăsăturile fizice. Explozia de poze în toate ipostazele ascunde o nevoie de atenție, de validare care nu e satisfăcută. O persoană care are încredere în ea, care are stimă de sine crescută nu se hrănește din like-uri și comment-uri încărcate de laude mai fine sau mai vulgare. Iar expunerea aceasta poate fi deranjantă pentru partenerul de cuplu. În egală măsură și etalarea relației aparent perfecte, care de fapt nici nu este pe departe așa. Dar nu se investesc timp și efort în repararea sau dezvoltarea ei, ci în păstrarea aparențelor.
… controlului sau acea atitudine dominatoare care în termeni psihologici mai fluizi realizează o castrare emoțională a bărbatului. Masculinitatea sa este pusă la îndoială constant, i se subliniază repetitiv că nu este bun de nimic, în stare de nimic. Că ea, partenera, este mai performantă, mai de succes, mai capabilă și în competiție cu bărbatul. Iar competiția, lupta pentru putere, critica sistematică sunt distructive pentru relație. Controul exagerat dovedește de asemenea o lipsă de încredere în sine, dar și în partener. Nevoia de siguranță negată creează anxietate, iar controlul, suspiciunea reprezintă un coping de supracompensare, de luptă, care caută să protejeze acel copil interior rănit și neliniștit.
Nu este nimic în neregulă să fii asumată și să-ți trăiești sexualitatea așa cum simți și e sănătos pentru tine. La polul opus, sexualitatea poate fi folosită ca un cârlig inconștient. Îți ofer în pat tot ce ai nevoie din teama să nu mă părăsești. Ori nu știu să cer din adult sănătos ce am eu nevoie emoțional, așa că mă folosesc de sexualitate pentru a obține. Sexualitatea devine o armă de manipulare cu garanție temporară. Iar cel manipulat poate reacționa la un moment dat.
O despărțire doare, iar de multe ori nu știi ce să faci cu durerea. Emoția e prea inconfortabilă, așa că încerci să o aduci la tăcere prin diferite metode de autoliniștire. Una dintre ele poate fi intrarea rapidă în relație cu altcineva. Relația tampon, bărbatul plasture – rol deloc plăcut, poveste în care oricât de mult ți-ai dori să oferi indisponibilitatea ta emoțională te împiedică să faci asta. Sau contextul când dintr-o nevoie de securitate ai tendința să te bazezi atât de mult pe partener încât acesta se simte folosit. Nuanțele pot fi de la aspectul financiar la o dependență în care nu poți lua nicio decizie fără el, ai nevoie să te împingă de la spate, să fie acea umbră care conferă costant ghidaj, ca unui copil.
Dependența tocmai descrisă mai are o ramură, cea a femeii constant neajutorate care solicită ca partenerul să intre în rol de salvator și să-i descurce ițele situațiilor complicate în care intră în mod repetitiv. Iar ieșirile dramatice, cu conflicte explozive, atitudinea perpetuă de nemulțumire, antipatiile pe bandă rulantă care macină relații sociale și prietenii nu creează un mediu agreabil în cuplu.
Foto: PR