Comportamente în cuplu care îți sabotează intenția de a avea o relație echilibrată

Ceea ce îți dorești pentru tine și cuplul vostru e foarte sănătos, cum pui în practică însă nu duce nicicum spre o relație echilibrată.

Uneori ceea ce vrei și ceea ce faci pentru a obține lucrul respectiv nu sunt deloc congruente. Dintr-o lipsă de psihoeducație relațională, influența social media, a prietenilor care vin cu propriile viziuni poluate de capcanele lor emoționale, ori pentru că ies la iveală vechile tale tipare de gândire, toate se amestecă într-o rețetă prin care nu obții o relație echilibrată. Sigur, nu poți avea și nu poți susține o relație de cuplu de una singură, să nu uităm de aportul esențial al partenerului și nici de partea ta de responsabilitate.

Nu vrei să te pierzi pe tine

Ai observat asta la prietenele tale. Au intrat într-o relație de cuplu și treptat în fuziune cu partenerul lor. Au renunțat la ceea ce visau să facă din punct de vedere profesional, la ceea ce le relaxa în timpul liber, la hobby-urile lor. Și-au schimbat și modul în care se îmbrăcau, se comportau, vorbeau. Parcă deveniseră altcineva și nu ca rezultat al unui proces de creștere, de dezvoltare personală, ci pentru că adoptaseră perspectivele, atitudinile, modul de gândire al partenerului.

Pentru tine era evident că nu vrei sub nicio formă să procedezi la fel, ci să-ți păstrez identitatea. Doar că din această teamă te-ai dus în direcția în care nu ții cont deloc de ceea ce îți cere partenerul, de limitele pe care ți le pune. Te afli într-o perpetuă rebeliune în care la nivel inconștient fugi de el, inclusiv printr-un raport disproporționat între petrecerea timpului liber de una singură și petrecerea timpului liber în cuplu.

Vrei să te bazezi pe partenerul tău…

… și până la urmă a primi sprijin, a te simți protejată, ajutată, sunt nevoi legitime. Extrema este aceea în care aștepți foarte mult de la el din toate punctele de vedere, iar pe baza acestor așteptări, exigențe se nasc multiple nemulțumiri. Relația nu mai este una echilibrată în care să contribuiți fiecare, în care să observi și ceea ce face el bine, să acționați ca o echipă. Ci una în care tu ai preluat controlul, îi delegi și el trebuie să execute indiferent de context, ori în care nemulțumită fiind de maniera în care el gestionează lucrurile nu îi mai ceri deloc ajutorul și te ocupi tu de tot.

Importanța pasiunii

Îți spui că într-o relație echilibrată sexul contează mult, să fiți atrași unul de celălalt, că relația nu poate fi una bună dacă pasiunea se stinge. Și ca atare intri în jocuri psihologice în care urmărești ca el să fie în gardă mereu, temător că te poate pierde, cu o doză de nesiguranță, să creezi conflicte mici și dese care să-l țină alert, să nu-l lase să se plictisească. Te temi că dacă îi oferi prea mult va deveni prea confortabil și dezinteresat. Dar aceste jocuri nu doar că nu mențin pasiunea, ci o sting încet și sigur prin uzarea emoțională pe care ele o aduc.

Ascultarea intuiției

Intuiția o vezi ca pe o parte din tine, ceva ce ține de echilibrul tău interior care are efect ulterior în echilibrul relației. Dar această intuiție de multe ori este reprezentată de scenarii negative, de o ghicire a gândurilor sau a viitorului ce sunt distorsiuni cognitive, care nu sunt nici logice, nici raționale, nici nu ai dovezi pentru ele, nici nu îți aduc ceva pozitiv, ci dimpotrivă.

Vrei să fii mai bună

Să acționezi diferit decât în trecut, să nu mai fii conflictuală, geloasă, ci înțelegătoare, flexibilă, să tratezi lucrurile cu maturitate. Din acest unghi benefic virezi treptat în extrema complianței și a capitulării, în care te îndepărtezi de ceea ce ai tu nevoie, de a vedea și cere asta.