Există o serie de comportamente greșite care sunt ca un fel de apocalipsă pentru relația de cuplu. Identifică-le și fă eforturi conștiente de a nu le mai repeta.
Mai devreme sau mai târziu, toate aceste comportamente greșite vor eroda relația. Că sunt făcute dintr-un set de reguli sociale învățate de la părinți sau grupul de prieteni, că sunt modalități disfuncționale de a face față unei situații, abordări testate în trecut și care pare că au mers… aparent spui că nu contează. E totuși util să găsești sensul, sursa și să pui degetul pe acel comportament pe care ulterior să îl controlezi.
În mintea ta există o serie de așteptări. Abia creionate sau într-o formă foarte vizibilă, tu le ții pentru tine. Ești dezamăgită că lucrurile nu se întâmplă, ba chiar furioasă pe partener. Desigur, el nu știe ce are de făcut de vreme ce nu îi comunici. Sau nu puteți negocia o cale de mijloc întrucât nu este cunoscută linia de start.
Ca lucrurile să nu capete amploare tu eviți. Eviți discuția aceea inconfortabilă, pentru că te temi să nu te părăsească, să nu te judece. Te temi că nu vei obține nimic din ceea ce îți dorești cu adevărat. Mergi ca pe coji de ouă tocmai pentru a nu declanșa un conflict ce ar putea mai degrabă să reglementeze și să corecteze ce nu funcționează adecvat.
Partenerul tău a greșit cu ceva și pentru asta i-o plătești cu prima ocazie, poate chiar cu dobândă. Consideri că fiecare gest nepotrivit trebuie taxat, fără neapărat să lămurești ce se întâmplă. Nu spui ce ai simțit, cum te-a impactat, ce ai avea nevoie, doar pedepsești.
… și nu invitații sau rugăminți. Ca și cum tu ești generalul, iar partenerul tău un soldat care trebuie să se supună, să execute, fără să discute ordinul. Aici este prezent un joc de putere și o castrare psihologică a bărbatului care nu este văzut ca un partener de echipă cu drepturi egale cu ale tale.
Completează comportamentul anterior și îl incapacitează pe celălalt care poate intra într-o buclă a dependenței. Ești supărată că parcă este un copil care nu se descurcă singur, e obositor să duci tu toată responsabilitatea și în aceeași măsură nu îi permiți să aibă inițiativă ori să execute de la sine putere anumite sarcini. Consideri că tu știi mai bine, faci mai bine și vrei să fii în complet control.
Și aici nu ne referim numai la infidelitate. Pot fi mici minciuni care subrezesc încrederea, ascunderea adevărului, inclusiv infidelitatea financiară, când economisești sau cheltui fără ca el să știe ori să fie de acord cu asta.
Când celălalt trebuie să simtă ca tine, să gândească ca tine, să fie o copie masculină a ta, fără propria lui individualitate. Și să forțezi asupra sa această uniformizare, doar pentru că te face pe tine să te simți mai confortabil sau în siguranță. Poate că nu îi permiți nici hobby-urile care până să te cunoască pe tine îi ofereau plăcere, sau nu ești flexibilă în ceea ce privește petrecerea timpului liber separat sau împreună, la nivel de activități.
Când ceva lui i se pare interesant, îl încântă și vrea să discute cu tine despre asta. Dar invalidezi din start subiectul sau refuzi total să îl asculți, mai mult îl și critici pe partenerul tău.
Foto: PR