Istoricul tău relațional nu a fost nici pe departe unul bun. Sau în general ai avut relații ok, dar la un moment dat s-a întâmplat ceva. O mare dezamăgire, un divorț sau o despărțire urâtă în urma căreia ai suferit enorm. Fericiți până la adânci bătrâneți a durat doar câțiva ani, și, deși a trecut multă vreme de la ruptură, tu ești în continuare afectată. De atunci ai avut relații, unele fără să te implici prea mult, altele în care persoana cealaltă era la o distanță emoțională considerabilă, sau o actuală relație în care speri să obții din nou liniștea și fericirea în doi. Însă în mintea ta rulează un program de autoprotecție manifestat prin comportamente ce încet și sigur distrug relația.
Egoismul
În relația care te-a dărâmat emoțional ai depus foarte mult efort, iar el nu a fost recunoscut sau răsplătit. Așa că ți-ai spus că este timpul să ai grijă numai de tine și de nevoile tale. Ceea ce a dus la un comportament egoist extrem în care celălalt nu este văzut așa cum e el cu adevărat, ce vrea sau ce gândește nu contează pentru tine. Iar efortul depus în această relație este minim spre zero.
Lipsa empatiei
Derivată din egoism, lipsa empatiei te împiedică în mod real să te pui în papucii partenerului ca și cum ai fi el. Așa că orice se întâmplă cu el trece pe lângă tine fără să te atingă. Fie că are o problemă de sănătate, cineva drag lui, un prieten sau un membru al familiei sale, este bolnav sau a murit, că partenerul e într-un context în care are nevoie de sprijinul tău, e obosit… Pur și simplu nu te interesează. Din această lipsă de interes pentru ce se petrece cu partenerul apar și promisiuni încălcate. Spui că faci ceva și se bazează pe tine, iar lucrul acela nu se întâmplă. Sau eviți să te implici în contexte importante pentru el.
Îndreptățirea
La ce se referă acest termen? La sentimentul că totul ți se cuvine și te porți ca atare. Gesturile frumoase pe care le primești din partea celuilalt, eforturile pe care el le face pentru binele și evoluția relației voastre nu le apreciezi la adevărata lor valoare. Te-ai pus pe un piedestal și ai impresia că lucrurile așa trebuie să fie, în mod firesc ți se cuvin și nu trebuie să dai nimic în schimb.
Amânarea
Pentru că te-ai ars foarte tare în trecut, acum sufli și în paharul cu gheață, nu doar în iaurt, conform zicalei. Și decizii importante le amâni la infinit, având în spate o nesiguranță profundă. Aștepți din cer confirmarea că lucrurile sunt ok, căutând frenetic, inconștient, dovezi că mai bine te retragi sau încă e înțelept să rămâi în expectativă. Iar aceste lucruri negative pe care tu te concentrezi le amplifici în mintea ta.
Blocarea comunicării
Dacă nu e ca tine nu e deloc, iar rezolvarea problemelor este împiedicată de faptul că te extragi din conversație și din relație emoțional, fără ca ulterior să revii. În același registru este și neasumarea propriei responsabilități în dinamica disfuncțională a cuplului. El este de vină, doar el face greșeli, fără să te uiți la ale tale și consecințele pe care le generează.
Acceptarea…
… a tot ceea ce vrea sau spune partenerul este în registrul opus celor punctate anterior. Și chiar dacă pare că păstrează armonia și relația, te dezbracă pe tine de propria identitate și strălucire, de amprenta personală pusă asupra cuplului.
Victimizarea
Ca celălalt să înțeleagă în sfârșit cât de mult suferi și să ia atitudine, sau ca să controlezi situația în favoarea ta. În varianta predării devii lipsită de putere și cei 50% ai tăi din relație îi oferi partenerului. Nu mai pui tu limite, nu mai ceri ce ai nevoie. În varianta manipulării… ei bine, ulciorul nu merge de multe ori la apă.
Citește și:
Comportamente toxice ale partenerului de cuplu care te destabilizează, indiferent cât ești tu de echilibrată
Foto: PR