Comportamente care crezi că-ți construiesc sau salvează relația, dar în realitate nu au niciun efect benefic

Aceste comportamente sunt impulsive sau bine gândite și atent puse în practică. Intenția e bună, dar rezultatul dezastruos.

Drumul către iad e pavat cu intenții bune? Poate fi cât se poate de valabil și în ceea ce privește viața de cuplu sau maniera în care te raportezi tu la partenerul tău. Căci ceea ce ești convinsă sau ai fost convinsă de apropiați că este bine se va dovedi în final că a contribuit la distanțarea voastră emoțională și la disoluția cuplului.

Suprainformarea

În engleză termenul este oversharing. Adică să spui mult mai mult decât este necesar, o bombardare de informații care în final nu ajută absolut deloc. Poate că dai mult prea multe detalii despre foștii tăi parteneri, aspecte pe care noul tău partener nu ar avea de ce să le știe și nu e sănătos pentru relația voastră să le știe. Elemente care țin de familia ta de origine și fac parte din sfera intimității familiei. Secretele prietenelor tale, trădându-le astfel încrederea, ori fiecare pas făcut, fiecare subiect discutat de la întâlnirea voastră. Crezi că este o formă de deschidere, de transparență, consideri că se vorbește totul cu iubitul, dar de fapt e o deschidere nesănătoasă.

Văicăreala

Să îi spui ceea ce simți, să împărtășești cu el tumultul tău emoțional. Dar nu o faci dintr-o zonă de vulnerabilitate, care să vă apropie, în care ai nevoie să fi auzită, văzută, înțeleasă. Ci e o formă de detașare emoțională, a ta, care lui să îi trezească furia, apoi respingerea. O ventilare fără limită, fără filtru, de multe ori dramatică și teatrală. Văicăreala (sau a te plânge) merge și în direcția controlului, în care devine o clasică cicălire. Dacă te cicălesc faci exact ce vreau și cum vreau, te ghidez 100%, în final controlul este tot la mine, nu o variantă negociată de amândoi.

Să te abții

La polul opus celor tocmai descrise, o altă extremă, în care îți suprimi toate emoțiile negative, nu te uiți la ce nu e ok pentru tine. Nu îți dai voie să simți, invalidând în primul rând tu pentru tine emoția negativă care te vizitează. Ca și cum e o problemă dacă te simți rănită, dezamăgită, supărată, iar tocmai pentru că simți asta relația ta se va duce de râpă. Te temi că e un indicator ce prevestește sfârșitul și alegi să îl ignori. Procedând așa nu îți permiți să vezi mai clar realitatea voastră relațională, să evaluezi gradul de satisfacție pe care îl ai în cuplu, nici să setezi niște limite de care ai avea nevoie ca lucrurile să fie bune și pentru tine, nu doar pentru partener.

Totul e minunat!

Îți zici asta cu zâmbetul pe buze. Vrei ca totul să fie grozav între voi și nu doar că îi convingi pe cei apropiați, de fapt pe toată lumea, ci te convingi și pe tine că viața voastră de cuplu e fantastică, sunteți fericiți și nici că se putea mai bine. Ca și cum casa arde în flăcări imense, fumul se vede de la kilometri distanță, acoperișul se prăbușește mistuit de incendiu, dar tu ești în fața ei și îi lauzi arhitectura, culorile și ce frumos se văd la fereastră ghivecele cu flori.

Presiunea deciziilor

Tu ești asumată și vrei lângă tine un bărbat asumat și hotărât. Dar el e evident asumat în ceea ce te privește, vorbele și comportamentele sale se aliniază. În ce domeniu vrei și mai multă hotărâre? Legat de orice decizie pe care vrei să o ia rapid, fără să iei în calcul timpul de reflectare, analiză, planificarea adecvată. Presiunea pe care o pui și așteptările foarte înalte pot deveni surse serioase de conflict și distanțare.