Aceste comportamente nu sunt noi. Ele s-au construit și rafinat în timp ca modalități de a face față în situații de disconfort emoțional semnificativ. Pentru că erai mică sau adolescentă, și te simțeai tristă, dezamăgită, rușinată, neputincioasă, singură, temătoare, aveai nevoie să supraviețuiești cumva din punct de vedere emoțional și uneori chiar și practic, în adevăratul sens al cuvântului. Iar aceste mecanisme ți-au fost utile atunci, când adulții pe care ar fi trebuit să te bazezi nu au fost disponibili pentru tine. Astăzi însă mai degrabă lucrează împotriva ta, inclusiv în ceea ce privește găsirea unui partener dornic de o relație serioasă, construirea unei dinamici sănătoase alături de el.
Te mulțumești cu puțin
Nu e vorba despre răsfăț, capricii, așteptări foarte înalte sau exagerate, ci despre acel suficient de bun încât să simți liniște, echilibru, bucurie, o stare de bine care îți unge sufletul ca un balsam. Doar că suficient de bun, fie că vorbim despre partener, serviciu, mediu social etc., este mai degrabă foarte des înlocuit de insuficient de bun. Dacă tragi linie gradul tău de satisfacție este foarte, foarte scăzut. Ai spune mai degrabă că nu ești fericită, dar rămâi în acele dinamici care nu-ți aduc zâmbetul pe buze, ci amărăciune.
Le faci altora pe plac
Contează să le fie lor bine, să se întâmple ceea ce își doresc ei. Care e beneficiul tău din asta? Ești privită pozitiv, ca fata bună, ca cea înțelegătoare. Ți se caută compania, nu aveți conflicte și tensiuni. Ce pierzi? Păi în primul rând pe tine. Nu ceri tu ce ai nevoie, nu te uiți la tine și nu alegi în jurul tău persoane care să aibă exercițiul sau capacitatea empatiei. De asemenea nu te obișnuiești tu cu punerea granițelor, ba chiar uneori nici să nu știi care îți sunt limitele. Nu ai ocazia să le descoperi fiind atât de prinsă în acest sistem de a le face altora pe plac.
Concentrarea pe statut sau pe material
Ai nevoie de siguranță, de validare, iar un statut social înalt, o situație financiară foarte bună crezi că ți le va oferi. Însă fiind concentrată doar pe aceste criterii, pierzi din vedere siguranța emoțională, validarea dată de un partener care te face să te simți văzută, auzită, importantă, apreciată, care chiar e lângă tine atunci când ai nevoie. Lucru valabil și pentru prietenii reale sau care doar furnizează o doză de sclipici.
Te lași minimizată
Stima ta de sine are mult de suferit, iar efectul este unul cumulativ. Realizările tale majore, realizările de importanță medie, aproape orice e pentru tine o sursă de bucurie, entuziasm sau mândrie este anulat imediat. Ori ești ridiculizată, luată peste picior, ori ți se spune că nu e chiar așa grozav ce ai făcut, cealaltă persoană începe și povestește despre ea. Ajungi să crezi că nu ești valoroasă, să nu mai vorbești despre tine, să nu te mai pui în lumina reflectoarelor așa cum meriți, ba să te critici, să te descurajezi.
Citește și:
Nu știi dacă acest partener este bun pentru tine? Indicii care îți spun să rămâi sau să te desparți
Foto: PR