Cochetaria la fetite intre bine si rau

„Tuturor fetitelor ar trebui sa li se spuna ca sunt frumoase, chiar daca nu sunt, spunea Marilyn Monroe, o femme fatale care a recunoscut ca in copilarie se simtea precum ratusca cea urata. Si poate tocmai de aceea, ca adult, a ajuns sa puna un accent atat de ascutit pe aspectul fizic. Pentru ca, intr-un fel sau altul, predispozitia catre cochetarie ne-o formam de mici, atunci cand ne visam printese sau amazoane, chiar daca, pentru un ochi neavizat, am parea niste ratuste.

Insa daca e sa iau in considerare experienta personala, rolul pe care il joaca mama in spectacolul dezvoltarii personalitatii unei domnisoare mi-e absolut obscur. M-am nascut cu o pasiune neobosita pentru cosmetice, parfumuri si bijuterii, pasiune care pe mama mea o speria si o dezgusta in egala masura. Nu intelegea de unde am deprins asemenea „apucaturi neortodoxe si nu le asocia deloc cu inocenta, asa ca incerca sa mi le inhibe apostrofandu-ma cu multa hotarare de fiecare data cand ii stricam colierele sau cind ii imprastiam esentele florale, grele, prin toata casa.

„Se spune despre creier ca e unisexuat, dar mi-e greu sa cred asta, mai ales cind privesc mamele si fetitele in parc. Cred ca unii copii vin pe lume cu un creier feminin si altii cu un creier masculin. Unele fetite prefera papusile, ojele, machiajele, in timp ce altele prefera camionasele, masinutele si mingile. Relatia mama-fiica e amprentata inca din perioada intrauterina, astfel incat foarte multi factori contribuie la nasterea unei fetite feminine sau androgine. Fetita se comporta precum un mim, iar acest lucru determina mama sa fie responsabila de ceea ce exprima copilul, indiferent ca e vorba de feminitate sau masculinitate, optimism sau pesimism, blandete sau agresivitate, spune Andreea Papp, psihoterapeut (www.stilultau.com/blog).

Bineinteles ca nu toate mamele incearca sa conserve inocenta copilariei fetitelor lor, exista si reversul medaliei. Mama unei prietene din liceu m-a lasat cu gura cascata cand i-a reprosat cu autoritate: „Maria, te-ai ingrasat ca o bovina, cine o sa te mai ia? Ia mana de pe prajituri. Si maine sa mergi la solar si sa te vopsesti urgent. La momentul respectiv, mi s-a parut o mama foarte cool, pentru ca eu inca trebuia sa folosesc rujul pe ascuns.

Dar acum imi dau seama ca o atitudine similara se regaseste si la parintii de peste Ocean care isi trimit fetitele la concursuri de frumusete. Cand privesc emisiuni de genul Toddlers and Tiaras (care se difuzeaza pe Discovery Travel and Living), multumesc cerului ca am crescut intr-o tara si intr-o familie mai conservatoare. Acele fetite sunt impodobite cu extensii de par, gene false si chiar dinti falsi, pentru a-i masca pe cei de lapte, la care se adauga machiajul de dansatoare la Moulin Rouge. Si se intrec intr-o competitie acerba al carei premiu, aparent, e o coroana de papusa Barbie, cand, de fapt, miza e mult mai mare. Ele vor sa castige iubirea mamei.

E adevarat ca si parintii mei si cei ai prietenelor mele isi conditionau cateodata iubirea de o coronita, insa aceea era din flori si se oferea la sfarsitul anului scolar. Si ma intreb cum ar fi fost ca intr-o societate care oricum e mult prea superficiala sa fi fost invatata ca valorez doar cat e vizibil la suprafata, respectiv pretul cumulat al parului fals, al genelor false, al unghiilor false, al bronzului fals. Si pana la urma, al zambetului fals.

„Copiii mostenesc visurile neimplinite ale parintilor asa cum cineva mosteneste in urma unui testament un teren sau o casa deteriorata. Desi copilul vine pe lume cu sansa unica de a-si scrie singur destinul, de cele mai multe ori ajunge sa joace intr-o piesa proasta regizata de propria mama. Iar in contextul concursurilor de frumusete pentru copii, fetitele ar face orice pentru a nu pierde privirea aprobatoare, afectiunea si aplauzele parintilor. Drept care se urca pe-o scena alaturi de alte fetite metamorfozate pentru a castiga titlul cel mare si pentru a se simti demne de iubire. Si cred ca un titlu mai potrivit pentru acest gen de competitii ce ucid autenticitatea copiilor ar fi «Fetite dresate sa imbrace visele esuate ale mamicilor disperate», spune psihoterapeutul Andreea Papp.

Iar parerea specialistului mi se pare veridica, tinand cont ca majoritatea mamicilor din emisiuni sunt supraponderale si casnice si au senzatia ca atentia pe care o primeste copilul intr-un concurs de Miss se revarsa si asupra lor. „Exista si o categorie de fetite care se preocupa excesiv de aspectul lor exterior tocmai fiindca au fost total ignorate de mame. Acestea vor sa compenseze prin cochetarie lipsa de ingrijire a mamei fata de sine. Se poate intampla ca fetita sa aleaga sa se identifice cu tatal si astfel sa preia din comportamentul lui, aratandu-si inconstient dispretul fata de propria mama, completeaza psihologul.

Si de aici putem concluziona ca, indiferent de educatie, aptitudinile si liberul arbitru ale copilului sunt o componenta grea in formarea personalitatii, iar copiii nu sunt chiar dispozitive goale care asteapta sa fie umplute de parinti, dupa cum sustin unele teorii.

Jo Swinson, politician liberal democrat si membra a unui comitet privind egalitatea de sanse a femeilor din Marea Britanie, a initiat o campanie in care descurajeaza parintii sa-si laude copiii pentru frumusete, conform www.telegraph.co.uk. Politicianul sfatuieste britanicii sa se mandreasca cu aptitudinile si talentele micutilor. Specialistii au ajuns la concluzia ca, atunci cand copiii sunt complimentati pentru aspectul fizic, ei isi pot pierde increderea in fortele proprii si pot dezvolta o imagine de sine negativa. „Cercetarile arata ca, atunci cand copiii nu au incredere in sine la scoala, e mai putin probabil sa ridice mana pentru a pune o intrebare. In cazuri extreme, se poate ajunge la dismorfie, o afectiune psihica ce poate impiedica elevii sa participe la orele de clasa, a declarat politicianul pentru sursa mentionata.

Deci poate ca Marilyn nu avea dreptate cand spunea ca fetele ar trebui sa fie laudate pentru frumusete, pentru ca, ulterior, pot ajunge sa-si raporteze valoarea strict la aspectul exterior, care oricum e efemer si biodegradabil. „Lacul de unghii, machiajul si margelele, toate sunt instrumente de autocunoastere pentru fetite, iar folosite cu masura fac bine, dezvolta feminitatea, spune psihoterapeutul. Iar declaratia ei ma trimite tot in copilarie, cand imi petreceam timpul vopsindu-mi unghiile alaturi de Raducu, un baietel vecin a carui mama ne punea la dispozitie cu generozitate tot arsenalul ei de frumusete ca sa ne jucam. Si ghici ce? L-am revazut pe Raducu dupa ani si ani, din intamplare. Si nu e efeminat! Deci poate mamele ar trebui sa priveasca cu detasare androginismul fetitelor sau feminitatea baietilor in perioada de autocunoastere, care e pasagera. Si n-ar trebui sa se simta intimidate de predispozitia micutilor pentru cochetarie, chiar daca o intrece pe a lor. Cine stie? Poate in destinul lor e scris sa devina beauty editori.

Foto: Arhiva Revistei ELLE

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK