De citiva ani buni ma supun – ca un cobai pofticios – unui experiment care poate parea ciudat: citesc mai multe numere succesive ale revistei People la un an dupa aparitia lor in SUA!
O colega le primeste – via vapor – de la sora ei din Los Angeles, saptaminalele stau o saptamina-doua-trei la ea acasa (pentru ca le citeste si ea, fireste), apoi mi le paseaza mie – care le pasez mai departe masorului meu (care le colectioneaza)…
Este ciudat pentru ca, desigur, la data la care citesc eu toate cancanurile „pipol' (cum zic francezii), cuplurile alea s-au facut si s-au desfacut deja de citeva ori, mariajele s-au consumat, divorturile s-au pronuntat, iar planeta a orbitat 360 de grade.
Dar ce conteaza? Citind acele povesti vesnic proaspete iti dai seama ca – de fapt – stirile, in sine, nu conteaza (sint ceea ce as numi „stiri retrospective'): conteaza numai placerea de a le citi. Ar putea fi romane: conteaza oare perioada in care se petrece actiunea din romane? Cu aceasta perspectiva rasturnata in minte, ma amuza sa constat ca – iata – Paris (Hilton, who else?!) a facut exact ce citisem in presa cotidiana ca a facut (People imi da insa detaliile), Jessica (Simpson, normal) este in continuare la fel de ingrozitoare in iulie 2006 ca si in iulie 2007, ca surorile Olsen (aceste mici pacoste triste cu ochi de chihuahua) sint la fel de prezente peste tot (si daca au fost azi, cu siguranta vor fi si ieri!), ca Matthew McConaughey isi arata bicepsii (tricepsii) in aceeasi apa cu miros de surf (desi se spune ca nici un om nu se poate imbaia de doua ori in apele aceluiasi riu, Matthew demonstreaza contrariul: se poate, pentru ca el nici nu se misca – in apa il lasi, in apa-l gasesti!)… si tot asa.
Lectura defazata a „Oamenilor' (asa s-ar traduce titlul celebrei publicatii) ma pune pe ginduri – dovada ca poti gindi si cu o revista de cancanuri in fata. Gindul meu cel mai recent fata cu intimplarile cele mai vechi este acesta: pina la urma, exista dreptate pe lume! Cum, cum, „dreptate'?!
OK, sa nu-i spunem asa: sa-i zicem „echilibrul atuurilor in natura'. Atuurile sint ceea ce au Angelina si Brad si nu avem noi. Cind ii vezi impreuna – dupa ce s-au tot cautat prin atitea alte forme de relief (fizic) – nu poti sa nu te gindesti: uite, domnule, pina la urma s-au gasit! Pai, ce sa fi facut ea cu Billy Bob? Sau el – cu Jennifer? Pentru primul e destul de buna habarnamcine, pentru a doua – Vince Vaughn. Sau: ce cauta Reese Witherspoon cu Ryan Phillippe? Sau – invers – Drew Barrymore cu Tom Green? Si ce cauta (mai cauta!) splendoarea de Beyoncé cu Jay Z?!
O sa-mi spuneti: ce conteaza, daca se iubesc? Iar eu o sa va spun: exact – dragostea e oarba! De aceea trebuie gasit ceva mai bun. Pina la urma, e drept asa: frumosii cu frumosii, uritii cu uritii. Unora li se defecteaza magnetul, dar magnetismul terestru ii face sa se gaseasca.
Chit ca se mai intimpla accidente: Jude s-a despartit de Sienna, desi – pozele People sint martore – erau atit de potriviti impreuna (pina si hainele li se asortau)! Pai, cum sa te desparti, cind toalele ti se potrivesc atit de la marele fix?! Este o crima.
Articol publicat in ELLE Septembrie 2007