Cine are nevoie de parteneriate civile?

Motivele pentru care Viorel Arion a decis sa propuna parteneriatul civil in Romania au fost foarte simple. „E vorba de o situatie reala pe care o intilnesc zi de zi in colegiul pe care il reprezint. In caminele de nefamilisti, dar nu numai acolo, locuiesc foarte multe persoane fara forme legale, care fac in principal doua lucruri – copii si datorii. Expunerea acestor copii e maxima, pentru ca orice conflict mai cu scintei il lasa pe unul dintre parteneri cu copiii pe cap si pe celalalt fara nici o obligatie.'

Asa s-a nascut proiectul unei legi care functioneaza deja foarte bine si de multa vreme in multe dintre tarile lumii. Parteneriatul civil este o uniune recunoscuta legal, diferita de casatorie, care se incheie intre doua persoane care consimt, iar Danemarca a fost prima tara care a adoptat un astfel de contract, in 1989. Desi perceptia generala e aceea ca parteneriatul civil este destinat cuplurilor formate din persoane de acelasi sex, ca sa le garanteze acestora drepturi, beneficii si responsabilitati similare cu cele ale cuplurilor formate din persoane de sex opus, in unele dintre tari parteneriatele sint optiuni viabile atit pentru cuplurile gay, cit si pentru cele heterosexuale.

Numai in Europa, printre tarile care au reglementat parteneriatul civil se numara Norvegia, Suedia, Islanda, Olanda, Franta, Belgia, Germania, Luxemburg, Repu­blica Ceha, Ungaria, Austria sau Marea Britanie. Asta pentru ca o astfel de lege e foarte clara si extrem de simpla, iar be­neficiile ei pot fi intelese de toata lumea. Un parteneriat civil presupune legalizarea statutului juridic al unor persoane care au decis sa traiasca impreuna. Ceea ce inseamna, spune avocatul Corina Cherbel, ca „este vorba despre un contract incheiat intre doua persoane care convietuiesc in baza respectului si sprijinului reciproc, a afectiunii si a egalitatii in drepturi'.

Asta presupune ca ar exista un contract care se supune regulilor ge­nerale din Codul Civil – partenerii trebuie sa convietuiasca, iar par­teneriatele, ca si casatoriile, nu se pot incheia intre rude sau intre tutore si minori. De asemenea, contractul nu se poate incheia fara liberul consimtamint in fata notarului sau daca partenerii nu isi comunica reciproc starea sanatatii. In plus, pentru ca un parteneriat civil sa se incheie pe teritoriul Romaniei, cel putin unul dintre parteneri ar fi trebuit sa fie roman sau cu resedinta stabilita legal in Romania, iar eventualul partener strain trebuie sa faca dovada ca nu este casatorit sau nu este implicat intr-un parteneriat civil pe teritoriul altei tari. Ceea ce, pentru Romania, ar fi insemnat si recunoasterea parteneriatelor incheiate in alte state, lucru care nu se intimpla in prezent.

Motivele pentru care astfel de parteneriate sint necesare sint multe. Printre ele, cele despre care vorbea Viorel Arion, dar si faptul ca o astfel de lege ar reglementa atit bunurile comune, cit si si datoriile comune ale cuplurilor care traiesc in concubinaj. Apoi, ca angajatorii ar fi obligati sa dea mai multe drepturi persoanelor implicate intr-un parteneriat: spre exemplu, zile de concediu in caz de boala sau deces al unuia dintre parteneri. Mai mult, spune Corina Cherbel, „in cazul decesului unuia dintre parteneri, partenerul ramas in viata are dreptul la mostenire sau la pensie de urmas, un drept special de a ramine in locuinta dupa decesul partenerului, cu prioritate in fata celorlalte clase de mostenitori. Iar, altfel, veniturile celor doi parteneri se calculeaza impreuna, pe baza veniturilor comune, in cazul obtinerii unui credit la banca. Mai mult, sint aplicabile toate prevederile privind protectia speciala, cum ar fi cele care tin de violenta domestica'.

O lege pentru parteneriatul civil ar avea, deci, sanse mari sa ajute multe persoane care traiesc impreuna fara nici o forma legala. In primul rind, este vorba despre segmentul de populatie despre care vorbea deputatul Arion. „Trei din patru astfel de copii rezultati in urma acestor relatii sint romi, iar multi dintre parinti nici nu se mai sinchisesc sa le faca certificate de nastere. Mai este si problema acumularilor celor doi, ele pot fi bunuri, dar pot fi si imense datorii la utilitati sau autoritati. Cel care ramine, ramine cu toate, si cu copiii, si cu datoriile. Parteneriatul propus de mine ar fi avut, deci, un dublu rol: protejarea copiilor si o evidenta a cuplurilor de acest gen.' Dincolo de aceste cupluri, este vorba, pur si simplu, despre cuplurile heterosexuale care isi pun problema reglementarii relatiei lor, dar nu mai cred in casatorie, insa, desigur, si cuplurile gay, pentru care o astfel de lege ar rezolva inca mai multe lucruri.

Numai ca Viorel Arion nu s-a gindit la ultima categorie atunci cind si-a pregatit proiectul. „Recunosc ca m-am inspirat dintr-un proiect de lege initiat mai demult, dar din proiectul initial eu am scos ideea parteneriatului intre doua persoane de acelasi sex mentionata explicit acolo.' Oricum, din motive cit se poate de normale si legale, propunerea lui Arion nu a devenit o lege noua. Printre altele, pentru ca, desi Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea, a atras atentia ca noul Cod Civil interzice casatoria intre persoane de acelasi sex si ca nici parteneriatele civile incheiate in strainatate nu sint recunoscute in Romania. Asta pentru ca, in urma modificarilor Codului Familiei din toamna anului trecut, familia este definita ca o uniune intre un barbat si o femeie, nu una dintre doi soti, cum era definita anterior.

Mo­dificarea a fost facuta pornindu-se de la premisa ca mediul prielnic in care trebuie crescut un copil este familia traditionala, si ca interesele copilului trebuie sa fie protejate in fata dorintelor adultilor. Ceea ce inseamna ca nu exista un cadru legal pentru un contract de tipul parteneriatului civil. Surprinzator, Ministerul Muncii a fost institutia care a observat ca proiectul de lege ar trebui sa cuprinda prevederi privind copiii minori ai partenerilor. Numai ca, pina la urma, faptul ca o astfel de lege nu exista astazi se datoreaza, in mare parte, discriminarii.

Proiectul initial de lege al lui Arion nu mentiona, drept conditie pentru incheierea unui astfel de contract, faptul ca partenerii ar trebui sa fie de sex diferit. Mai mult, deputatul isi argumenta propunerea spunind ca „deschiderea catre relatiile de convietuire sub diferitele sale forme raspunde unei cerinte sociale care se inscrie intr-o miscare generala de reaplicare a principiului egalitatii'. Mai tirziu, insa, dupa ce comunitatea gay a inceput sa comenteze vehement si optimist propunerea, iar forumurile ortodoxe si adeptii Noii Drepte sa o conteste, deputatul si-a schimbat parerea. „S-a declansat aceasta nebunie fata de un proiect care incerca sa gaseasca o solutie pentru persoanele he­terosexuale, care traiesc impreuna fara forme legale. Imi cer scuze. Si, ca sa nu mai existe confuzii, am retras proiectul de lege.'

Insa comunitatea gay a ramas acolo, pregatita sa sustina un proiect care viza mai degraba persoanele heterosexuale decit pe membrii ei. Vlad Viski este unul dintre cei mai ferventi aparatorii ai ideii si, mai cu seama, un membru al comunitatii gay care nu mai traieste in Romania, dar pe care il preocupa intens problemele de aici, pe care le dezbate mereu pe site-ul sau, Wanna­begay. Vlad spune ca situatia din Romania ii pare interesanta, pentru ca, desi lucrurile evolueaza bine pentru comunitate din punctul de vedere al perceptiei publice, la nivelul institutiilor, tara noastra este una dintre putinele din UE care nu ofera nici un fel de drept populatiei LGBT.

Blog-ul lui Vlad este relevant pentru comunitate, in primul rind la nivel de informatie, chiar daca autorul are o atitudine critica fata de tot ceea ce este negativ pentru comunitatea din care face el parte. Si asta pentru ca e nevoie de date cu privire la ceea ce inseamna sa fii gay, la felul cum trebuie abordate anumite probleme si la pasii necesari pentru a ajunge la un nivel acceptabil de normalitate. Wannabegay si-a exprimat foarte deschis sprijinul fata de propunerea lui Arion, desi parerea personala a lui Vlad era alta. „Eu sint pentru casatorii gay civile si nu exista nici un avantaj al parteneriatelor in fata casatoriilor gay. Dar cred ca planul parteneriatelor civile este mai viabil pentru societatea romaneasca, aceasta fiind una ultra-ortodoxa. Insa, daca ar fi sa comparam cele doua modele, este clar ca un parteneriat civil genereaza discriminare: de exemplu, daca vei completa un CV si la starea civila vei spune ca esti intr-un parteneriat civil, persoana care citeste CV-ul va presupune din start ca esti gay, deoarece ai bifat acea casuta, si s-ar putea sa nu te angajeze.

Insa cind vine vorba despre drepturi de baza, cum ar fi taxe, imprumuturi bancare, mostenire, drepturi de vizita in spitale, parteneriatele civile ar putea fi ceva extraordinar.' Numai ca, daca astfel de parteneriate ar exista atit pentru cupluri heterosexuale cit si pentru cupluri gay, o astfel de problema a discriminarii nu s-ar mai pune. Faptul ca discriminarea nu mai este atit de vehementa s-a observat si din reactiile presei la proiectul legislativ al lui Arion.

Nici Biserica si nici moralitatea nu au fost in vreun fel argumente ale Guvernului atunci cind propunerea a fost respinsa, iar presa a reactionat corect, fara sa aduca in discutie aceste teme. „Este un prim pas', spune Vlad, „dar nu poate fi singurul. Trebuie sa mentionam incontinuu ca Romania este un stat laic, ca separatia dintre Biserica si Stat exista, cel putin din punct de vedere legal, si ca nu putem folosi argumente religioase cind vine vorba despre drepturile omului, care sint generate de stat pentru a-si proteja cetatenii.' Si Andreea N., care este de 11 ani intr-o relatie cu partenera ei, crede ca lucrurile s-au mai schimbat. „Asta s-a intimplat numai prin abrogarea Arti­colului 200, care considera tinutul de mina pe strada indecent. Si, oricum, nu cred ca vreunul dintre cunoscutii mei mai este homofob. Parerea mea este ca atunci cind oamenii pot pune o fata ideii de gay si niste realizari, pot, brusc, sa se considere mai toleranti.'

Dar aceste lucruri nu le rezolva, Andreei si prietenei ei si altor oameni ca ele, problemele. „Eu si prietena mea avem studii superioare, sintem doua persoane active social, votam. Sigur ca imi doresc sa existe un cadru legal, sigur ca imi doresc copii. Planul era chiar pentru anul trecut, dar a venit criza si fondurile destinate inseminarii in vitro au fost redirectionate. Astept cu nerabdare ca romanii sa nu se mai impo­triveasca si, daca am vreo speranta, este doar pentru ca sintem parte din UE si trebuie sa evoluam. Daca as putea, sigur as trai in Amsterdam sau in Spania, pentru ca problema nu este sa am doi-trei copii asa cum imi doresc, ci cum se va simti copilul meu la scoala sau in societate cind va trebui sa explice faptul ca are doua mame. Dar lucrul de care imi este cel mai teama tine de urgentele medicale, de drepturile pe care sotul sau sotia hetero le au in fata familiei in caz de urgenta si pe care noi nu le avem.'

Parteneriatul civil este, pina la urma, un lucru de care are nevoie toata lumea, si nu unii mai mult decit altii. Numai ca doar o parte dintre cei care au acea nevoie au decis sa lupte pentru el. Intimplator, este vorba despre comunitatea gay, desi beneficiile contractului nu ii vizeaza exclusiv. Restul au pastrat tacerea asupra subiectului sau, inca mai grav, au invocat, ca de fiecare data cind se discuta despre minoritati, moralitatea si Biserica. Asta in conditiile in care nici moralitatea si nici credinta nu ii ajuta pe copiii rezultati in urma concubinajelor, nici pe partenerii care nu au niciodata vreun drept in fata legii.

Foto: Guliver

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK