Ne-o putem imagina pe Cécilia (fosta prima doamna a Frantei) asistind indiferenta, cu inima de piatra, la noua poveste de dragoste inflacarata a lui Nicolas Sarkozy, cind la numai doua luni de la pronuntarea divortului, presedintele parea sa sufere ca un condamnat? „Evident ca nu, raspund femeile care au trecut – chiar si fara toata mediatizarea din cazul de fata – prin aceeasi situatie. „E greu sa recunosc, admite Anne, in virsta de 35 de ani si cu doi copii, „dar de cind Pierre pare sa traiasca dragostea ideala, nu ma pot abtine sa sper ca noua lui Dulcinee o sa-l paraseasca sau, in fine, ca unul dintre ei o sa plece, ca fericirea n-o sa dureze. Eu ma simt prizoniera noilor constringeri iminente pentru o mama singura, incerc din rasputeri sa ma protejez de un viitor nesigur, sa cred ca o noua iubire va aparea. L-am parasit pe Pierre acum patru luni, dupa ce timp de doi ani am facut eforturi ca relatia asta sa dureze si acum, dintr-o data, ma simt lasata balta.
Inès, de 29 de ani, recunoaste ca este furioasa ca fostul ei partener are deja o idila, cind ea abia i-a trintit usa in nas. „Ne certam tot timpul cind eram impreuna si uite ca acum este in al noualea cer cu o fata extraordinar de draguta, o blonda – eu sint bruneta – care s-a si instalat la el, la doar trei saptamini dupa plecarea mea.'
Rapiditatea cu care celalalt isi reface viata dupa ce noi am renuntat sa mai incercam sa formam un cuplu poate sa fie foarte dureroasa. Cazul nu este izolat. „Foarte multi barbati prefera mai degraba sa actioneze direct decit sa stea sa se gindeasca, pentru ca isi doresc foarte tare sa gaseasca pe cineva, constata psihiatrul Serge Hefez. „Femeile, in schimb, vor accepta sa intre din nou intr-o relatie numai dupa ce au inteles cauza esecului precedent. Isi vor diferentia starea afectiva, in functie de barbatii pe care ii intilnesc. Ei, in schimb, sint indragostiti de dragoste: adesea, femeia, oricare ar fi ea, este numai un pretext ca sa-si dovedeasca faptul ca mai pot inca iubi si pot fi iubiti.
Astfel, unii care simt nevoia sa se razbune vor alege o partenera mai tinara decit cea de dinainte. Alti barbati care au fost abandonati vor flirta cu prima venita, doar ca sa nu ramina singuri. Dar asta nu e mai putin tulburator pentru fosta partenera. „Am respirat usurata cind am auzit ca Jean nu mai sufera din vina mea, dar m-am simtit devalorizata cind m-a prezentat Mariei: nu avea nici un fel de sarm, era o femeie banala. Cum putea, dupa experienta pe care am trait-o, sa iubeasca genul asta de femeie?, s-a simtit vexata Béatrice, de 39 de ani. „Foarte rar, o recasatorie in doi timpi si trei miscari este o idee buna, avertizeaza Gisèle Harrus-Revidi, psihanalista si profesor de psihopatologie la Universitatea Paris 7. „Nu e chiar asa de rau, pare sa-si spuna cel care se arunca cu capul inainte intr-o astfel de experienta. Asta nu inseamna ca noul cuplu nu va fi afectat.
Femeile ies adesea knock out dintr-un divort, chiar daca in majoritatea cazurilor ele sint cele care l-au declansat. „Foarte rar sint fericite si pleaca dezinvolte si cu inima usoara. Iau decizia asta mai degraba dupa o lupta lunga si extenuanta, in care au incercat sa aiba pentru barbatul din viata lor aceleasi sentimente ca la inceput, sint prada miilor de dubii si isi pun sute de intrebari, explica Sylviane Giampino, psihanalist si psiholog. Cit despre procesul „de doliu purtat fostului cuplu, desi culpabilitatea urmeaza rupturii, la asta se mai adauga si usurinta cu care femeia e inlocuita. O asemenea povara este greu de purtat. Cu atit mai mult cu cit statisticile sint nemiloase: femeile reusesc sa-si refaca viata de cuplu mult mai greu decit barbatii. Sint de asemenea constiente ca divortul risca sa le faca si mai grea situatia financiara si ca vor trebui sa poarte povara responsabilitatilor familiale. Totusi, nu au dreptul sa exprime, aceasta tristete, acest sentiment de nedreptate, cind il vad pe celalalt daruindu-se cu usurinta si voluptate unei noi iubiri, in vreme ce ele asteapta ca vechile rani sa se vindece. „Pentru ca ele sint cele care au decis sa plece, suferinta lor nu este socialmente acceptata – remarca Dr. Stéphanie Hahusseau, psihiatru si psihoterapeut. „Deja, motivele despartirii lor sint deseori criticate sau pur si simplu refuzate: anturajul nu e dispus sa le ierte faptul ca au distrus un cuplu, o familie. Cu atit mai putin faptul ca-i reproseaza celuilalt ca s-a vindecat prea repede…
O tacere fortata. Dar ranile sint inca larg deschise. Unde se ascunde cauza? In inima narcisismului care a primit o lovitura dureroasa? „Ne place sa ne simtim de neinlocuit, spune Gisèle Harrus-Revidi. „Este un soi de placere inefabila, refulata si pe alocuri chiar sadica sa-ti imaginezi ca ai lasat un loc vid in viata celuilalt. Cécilia (fosta Sarkozy), citata de Anna Bitton, jurnalista: „Nicolas are o mare problema de comportament. Cineva trebuie sa i-o spuna. Am incercat sa fac asta timp de 18 ani si am ramas ultima care poate sa o faca. Daca au jurat pe toti zeii ca ne adora, ca nu pot trai fara noi, piedestalul pe care am fost asezate se darima atunci cind constatam cu cita rapiditate reusesc sa se consoleze si sa ne uite.
Aura noastra se estompeaza, sintem niste renegate. Dorinta de putere nemasurata, egoism, individualism? A-ti da seama ca nu esti citusi de putin de neinlocuit este o senzatie foarte neplacuta, in stare sa te destabilizeze. Uneori, cea care pleaca simte nevoia sa se intoarca, asa cum a facut Cécilia prima oara, atunci cind sotul ei s-a afisat cu o jurnalista de la Le Figaro, in mai 2006. „Aratindu-si interesul pentru o alta femeie, barbatii redevin obiectul dorintelor partenerelor care inca nu au luat complet decizia de a pleca si care inca mai simt ceva pentru ei, confirma Frédérique Hédon, terapeut de cuplu si sexolog. „Obiectul pentru care nu mai ai sentimente redevine atractiv. Un copil caruia nu-i mai place papusa nu va accepta, totusi, sa-i lase pe altii sa se joace cu ea. Sintem adulti, incercam sa ascultam vocea ratiunii, dar sentimentul de deposedare ramine activ.
Page: 1 2