Să fii și să te comporți ca o mamă pentru partenerul tău? Ori să uiți că ești și iubită sau soție, nu doar mamă pentru copiii voștri? Se poate să apară o confuzie de roluri sau angajarea completă într-unul singur. Dar ce sunt aceste roluri și cum să le identifici corect? Întâi gândește-te că tu ai trei vieți. Una este cea profesională și evident cuprinde tot ce are legătură cu profesia, precum job-ul în sine, cursuri pe care le predai sau la care participi, colaborări pe lângă serviciu etc. O altă viață este cea familială și include familia din care provii, dar și familia pe care ți-ai construit-o ulterior.
Viața personală este despre hobby-urile tale, prietenii tăi, ce îți aduce ție plăcere, bucurie și conturează de fapt identitatea ta ca individ. În cadrul acestor vieți ai roluri în funcție de cele trei categorii: de angajat, șef, antreprenor, coleg, cursant, avocat; de fiică, soră, mătușă, verișoară, nepoată, mamă, soție; femeie, prietenă, sportivă, alergătoare, artist etc. Completezi tu în funcție de cum este valabil pentru tine. Iar fiecare rol în parte are propriile atribuții, și când înlocuiești un rol cu altul (în relație cu persoana nepotrivită) apar disfuncționalitățile.
Viață sexuală slabă
Dacă tu te comporți ca o mamă cu partenerul tău de cuplu, ce practic la nivel simbolic îți devine fiu, despre ce viață sexuală să mai vorbim? Incestul este ceva interzis, nenatural, scandalos, abominabil. Fii atentă la ceea ce îți spui despre el ca bărbat și sexualitate, exact la cuvintele folosite. Poate vei descoperi că îl privești ca pe un băiețel, că parcă e un copil ce caută afecțiunea mamei lui și nu un bărbat ce contribuie la preludiu.
Vă strigați mami și tati
De multe ori în cuplu partenerii folosesc porecle sau nume de alint. Dar ele au legătură cu relația bărbat-femeie, iubit-iubită. Când apar copiii ce introduc termenii de mami și tati, acești termeni sunt preluați și de către adulți care astfel ies din rolul de parteneri de cuplu și se raportează unul la celălalt doar din rolul de părinți. Suplimentar se poate crea o punte emoțională, și când îți strigi soțul spunându-i tati, să te teleportezi mental în propria copilărie și în relația cu propriul tată.
Dependența
Copilul mic este dependent de părintele său pentru a supraviețui. Puii de oameni devin foarte târziu autonomi, comparativ cu puii de animale. Și partenerul tău de cuplu pare că este într-o astfel de relație cu tine. Are nevoie să iei tu decizii pentru el, să îl îngrijești, să îl ghidezi. S-a întâmplat ca la furie, atunci când te simți copleșită, să îi reproșezi că nu poate face nimic singur și trebuie constant să îl ții de mână? Că dacă tu n-ai mai fi el moare? Sau cum de s-a descurcat fără tine până la vârsta asta? La ultima întrebare nu trebuie să privești prea departe, ci la dinamica lui familială. Și vei descoperi că a fost altcineva acolo, în relație cu care a fost în dependență, până să îl preiei tu.
Nu ai încredere în el
Și aici nu e vorba despre infidelitate. Ci nu ai încredere și te temi de ceea ce face, ca și cum ai avea alături un copil sau un adolescent lipsit de responsabilitate, maturitate, înțelepciune. Acționează impulsiv, fără să se gândească la consecințele posibile asupra sa sau celorlalți. Îi este greu să facă lucruri de rutină, se plictisește, amână pe durată nedeterminată sau devine rebel. Iar tu descurci ceea ce el încurcă.
Citește și:
Bărbatul cu care te întâlnești îți spune că ești indisponibilă emoțional? De ce ar putea avea dreptate
Foto: PR