Cele mai inconfortabile scene de dragoste din filme

Să te uiți la un film este distractiv pentru o seară de familie, dar scenele de dragoste mature pot fi o excepție.

Mergând la film este, de obicei, un moment distractiv pentru întreaga familie. Există un motiv pentru care cinematografele, pline de oameni care vorbesc în timpul dialogului, de mâncare și gustări la prețuri exagerate și de podele îndoielnic de lipicioase, au supraviețuit atât de mult timp, în ciuda tuturor celorlalte opțiuni de divertisment pe care le avem. Este genul de activitate pe care o poți face în orice moment al zilei și, de obicei, cu aproape oricine, excepție când pe ecran rulează scene de dragoste mai… mature.

American Beauty

„American Beauty” este, fără îndoială, un film grozav, cu interpretări fantastice, dar se confruntă cu critici din cauza unei povești care implică atracția nepotrivită a unui tată față de prietena fiicei sale adolescente. Scena în care Kevin Spacey și Mena Suvari aproape că se angajează într-o scenă de dragoste este inconfortabilă de privit, mai ales având în vedere natura nepotrivită a relației lor de la început. Filmul joacă fanteziile luxuriante ale lui Spacey pentru comedie, ceea ce face ca întâlnirea reală să fie și mai tulburătoare. În contextul mișcării #MeToo și al acuzațiilor de agresiune sexuală ale lui Kevin Spacey, această scenă devine și mai dificil de urmărit.

Requiem for a Dream

Scena incomodă în cauză are loc la sfârșitul filmului „Requiem for a Dream”, când fiecare dintre personajele principale se află în cel mai rău capitol al dependenței. Jennifer Connelly o interpretează pe Marion, o dependentă de heroină care recurge la a-și vinde trupul pentru drog atunci când este recrutată să facă un „spectacol” pentru un grup de bărbați care o batjocoresc și aruncă cu bani pe ea și pe o altă femeie în timpul spectacolului.

Nu este vorba atât de o scenă de dragoste, cât de un act grafic îngrozitor, care are loc în mijlocul unei secvențe învolburate, editate cu brio, care nu numai că împletește situațiile îngrozitoare în care se află fiecare personaj, dar transmite publicului panica și disperarea acestora prin utilizarea eficientă, dacă nu chiar stridentă, a valorii de șoc.

Gone Girl

În „Gone Girl”, cea mai înfiorătoare scenă implică planul diabolic al lui Amy de a-i înscena o situație soțului ei, care include o scenă de dragoste macabră și tăierea gâtului lui Desi (Neil Patrick Harris). Tensiunea crește încă de la început, cu iluminatul asemănător cu cel al bordelului din cameră și partitura premonitorie, pregătind scena pentru groază mai degrabă decât pentru intimitate. În momentul în care scena pare să se îndrepte spre teritoriul tipic al scenei de dragoste, aceasta ia o turnură șocantă, lăsând spectatorii îngroziți. Interpretarea lui Neil Patrick Harris în această scenă a fost, fără îndoială, intensă, dar, din fericire, a fost o scenă rapid de suportat.

Demolition Man

Satira științifico-fantastică „Demolition Man” prezintă o viziune ambițioasă și ciudată a viitorului. Personajul lui Sylvester Stallone, John Spartan, este dezghețat în anul 2032 pentru a urmări un infractor. Cu toate acestea, el găsește lumea viitorului bizară, cu Taco Bell ca unic restaurant, cochilii care înlocuiesc hârtia igienică și activități intime care implică căști de realitate virtuală. Ghidul lui John, locotenentul Lenina Huxley (Sandra Bullock), încearcă să inițieze dragostea viitorului printr-o seducție excesiv de verbalizată și formulată tehnic. Scena comică și lipsită de romantism implică căști VR cu strângere de craniu și o serie rapidă de imagini care îl copleșesc pe John, făcându-l să își scoată casca.

Splice

Filmul SF/horror „Splice” analizează complexitatea etică și personală a ingineriei genetice. La Nucleic Exchange Research and Development (N.E.R.R.D.), oamenii de știință Clive și Elsa creează în secret o creatură numită Dren, o combinație de ADN uman și animal. Pe măsură ce Dren se transformă rapid într-o tânără femeie, Clive devine ciudat de atras de ea, în ciuda trăsăturilor sale animalice. Filmul duce în cele din urmă la un act intim între Clive și Dren într-un hambar în care aceasta a fost închisă. Disconfortul scenei provine din amestecul bizar de dinamică între coleg și animal de companie, ceea ce face din ea un moment tulburător al filmului.

Last Tango in Paris

Filmul din 1972 prezintă o scenă de dragoste tulburătoare și infamă, care merge dincolo de actorie. În această scenă, personajul lui Marlon Brando folosește unt pe post de lubrifiant înainte de a se implica alături de personajul Mariei Schneider. Schneider nu și-a dat consimțământul pentru acest adaos, iar scena a lăsat-o să se simtă umilită și violată. Folosirea untului a fost o sugestie de ultim moment a lui Brando și aprobată de regizorul Bernardo Bertolucci, pentru a spori degradarea personajului. Această scenă controversată a ridicat întrebări și critici de ordin etic, subliniind necesitatea unor practici etice în cinematografie.

The Twilight Saga: Breaking Dawn — Part 1

În „The Twilight Saga: Breaking Dawn – Partea 1”, realizatorii s-au confruntat cu o provocare în ceea ce privește mult așteptata scenă de dragoste dintre Bella și Edward. Cartea o descria ca pe o experiență transcendentă și din altă lume, dar aducerea ei la viață pe ecran s-a dovedit a fi dificilă. Pentru Kristen Stewart, care a interpretat-o pe Bella, a fost o sarcină descurajantă să se ridice la înălțimea descrierii, ceea ce a provocat frustrări în timpul filmărilor. Chiar dacă Robert Pattinson, care l-a portretizat pe Edward, era iubitul ei din viața reală la acea vreme, Stewart a descris filmarea scenei ca fiind „o agonie”. Diferența dintre portretul imaginativ al cărții și realitatea de a o arăta pe ecran a reprezentat un obstacol semnificativ pentru actori și regizori.

Fifty Shades of Grey

„Fifty Shades of Grey” s-a confruntat cu o diviziune unică între deruta criticilor și aclamațiile fanilor, mulți dintre aceștia fiind atrași de romanele rizibile, dar populare. Regizorul filmului a transpus romantismul banal, greoi și neverosimil din cărți pe ecran, înfățișând transformarea Anastasiei dintr-o tânără timidă într-o supusă perversă în mâinile lui Christian, un miliardar care ar putea fi văzut ca un prădător înfiorător în orice alt context. Scenele de dragoste devin din ce în ce mai absurde, atingând punctul culminant atunci când Anastasia reacționează puternic la o bătaie puternică în „camera de joacă” elaborată a lui Christian, plină de dispozitive de tortură cu aspect medieval. În ciuda recepției sale polarizante, filmul a lăsat o impresie de neuitat asupra publicului.

Avatar — Love is blue

În „Avatar”, filmul lui James Cameron, lumea extraterestră și computerizată a planetei Pandora prezintă o abordare unică și vizual impresionantă a intimității fizice. A face dragoste pe Pandora presupune ca Na’vi să conecteze vârfurile de la capetele împletiturilor lor, un proces pe care Jake Sully îl experimentează prin intermediul avatarului său Na’vi cu Neytiri. Întâlnirea intimă are loc într-o pădure suprarealistă de meduze purpurii. În mod surprinzător, unii spectatori s-au îndrăgostit de lumea din Pandora până la punctul de a se simți deprimați că nu ar putea trăi în ea în viața reală. Reprezentarea distinctivă a filmului despre dragoste și conexiune a lăsat un impact de durată asupra spectatorilor.

Gigli

„Gigli” este considerat în general un film îngrozitor, iar scenele sale de dragoste contribuie la reputația sa negativă. Regizorul filmului, Martin Brest, celebru pentru filme de succes precum „Polițistul din Beverly Hills” și „Parfum de femeie”, nu a mai făcut niciun alt film după „Gigli”. Potrivit IMDb, studioul a insistat ca filmul să devină o comedie romantică pentru a profita de relația din viața reală dintre Ben Affleck și Jennifer Lopez, ceea ce a dus la scene de dragoste demne de milă. Aceste scene au fost, probabil, o lovitură de despărțire răzbunătoare a regizorului, prezentând reprezentări neplăcut de realiste ale momentelor intime ale vedetelor. Recepția dezastruoasă a filmului și plecarea regizorului din industrie au întărit reputația acestuia ca fiind un film de evitat.

Munich

Scenele de dragoste pot fi găsite în diferite genuri de filme, nu doar în comediile romantice. Ele servesc adesea la ruperea tensiunii sau la adăugarea unei dimensiuni diferite la poveste. Cu toate acestea, nu toate filmele au nevoie de scene de dragoste, mai ales atunci când contextul este nepotrivit. De exemplu, un film despre asasini israelieni care caută să se răzbune pentru moartea unor atleți la Jocurile Olimpice de vară din 1972 nu ar trebui să aibă o scenă de dragoste. În film, Avner se angajează în momente intime cu soția sa, intercalate cu imagini violente cu oameni împușcați pe un aeroport. Încercarea regizorului Steven Spielberg de a îmbina arta și catharsisul prin această scenă nu o face mai puțin inconfortabilă sau inutilă pentru narațiunea generală.

Teeth

„Teeth”, o comedie horror din 2007, se inspiră dintr-o veche poveste populară despre femeile cu vagina dentata, o afecțiune mitică ce implică dinți ascuțiți în zona intimă. Filmul folosește această legendă ca o alegorie a adolescenței și a schimbărilor fizice pe care le aduce.

Dawn, membră a clubului de castitate din liceu, întâlnește un băiat pe nume Tobey și începe o relație romantică. Cu toate acestea, lucrurile iau o turnură întunecată atunci când Tobey devine agresiv și violent în timpul unui moment intim, ceea ce duce la o scenă de agresiune dezgustătoare. Dawn, cu ciudățenia ei fizică nedescoperită de vagin dentat, se apără și îi taie organele genitale lui Tobey într-o întorsătură surprinzătoare. Filmul se folosește de acest element supranatural pentru a explora teme legate de împuternicire și autoapărare în fața unor situații dăunătoare.

Crash

În filmul provocator „Crash” al lui David Cronenberg, bazat pe romanul lui J.G. Ballard, sexul capătă un caracter obscur și fetișist. Personajul lui James Spader descoperă un grup de oameni care își extrag plăcerea din accidentele de mașină, împletind frica și energia erotică.

Filmul prezintă scene de dragoste care se amestecă cu scene violente de accidente de mașină, estompând granițele dintre plăcere și durere. Entuziasmul personajelor este legat de rănile suferite în accidente, inclusiv o rană grafică și sângeroasă pe piciorul Rosannei Arquette, tratată de personajul lui Spader ca pe un orificiu corporal natural. „Crash” explorează manifestări neconvenționale și incomode ale sexualității, caracteristice stilului caracteristic al lui Cronenberg.