Trăim într-o societate obsedată de romantism, care este propagat cultural prin toate mijloacele, de la muzică la filme, și de la literatură la social media și publicitate. Prin urmare, asta trezește și hrănește așteptări uneori total nerealiste, și în orice caz contrazise de realitatea cotidiană.
Nu e de mirare că cei mai mulți dintre noi sunt total nepregătiți în fața provocărilor pe care le implică o relație pe termen lung. Așa că, de îndată ce aburii îndrăgostelii se evaporă în rutina zilnică, ne trezim într-o bună dimineață, ne uităm la cel de lângă noi și ne întrebăm: unde a dispărut dragostea? În unele cazuri (evident, nu în toate), ea este încă acolo, doar că s-a transformat pe alocuri, iar relația voastră trece prin niște etape pe care trebuie să le înțelegeți și să le acceptați ca fiind firești.
Așadar, cele mai importante 4 provocări ale unei relații, pe care doar cuplurile solide le pot depăși, sunt:
Am să vă vorbesc acum din proprie experiență și am să vă povestesc că, la începutul relației cu fostul meu soț, eram fascinată de seriozitatea și sobrietatea lui. La rândul său, el mă admira pentru spiritul meu aventuros și pentru entuziasmul meu, pentru dorința mea permanetă de a experimenta. După câțiva ani, perspectivele noastre s-au mai schimbat: eu eram iritată de ceea ce acum mi se părea a fi rigiditate și încăpățânare, iar el mă acuza pe mine că sunt irațională și mult prea impulsivă. Orice cuplu trece prin această fază. Lucrurile care ne-au apropiat și ne-au atras unul la celălalt ni se par, în cele din urmă, respingătoare. Dar asta este, până la urmă, ceva normal și poți să folosești această etapă ca pe o oportunitate de a părăsi zona de confort și de a explora multiplele fațete ale personalității celuilalt.
După ce se sting focurile de artificii declanșate de furtuna de hormoni de la începutul relației, alunecați pe nesimțite în rutină (chiar și pe plan sexual) și totul devine extrem de predictibil și, evident, mult mai puțin incitant. Problemele de la serviciu, micile frecușuri zilnice, lipsa de conexiune – toate astea își spun cuvântul și vă afectează pe plan sexual.
O viață sexuală de calitate implică coordonare emoțională (dar nu numai) și să fii pe aceeași lungime de undă cu partenerul tău. Iar asta e cam greu de atins când toată atenția ta este concentrată pe monitorizarea eventualelor erori pe care le face partenerul în relația de cuplu. O viață sexuală împlinită presupune deschidere față de celălalt, o bună comunicare și asumarea vulnerabilităților: să spui deschis ce-ți place, ce te incită și ce te inhibă pe plan sexual, ce momente te satisfac cu adevărat. Sexul de calitate înseamnă să-ți asumi riscul de a vorbi deschis despre preferințele tale. Important este să creați o bază solidă în relația voastră și o zonă în care să vă exprimați deschis dorințele sexuale, chiar și pe acelea care de care vă temeți cel mai mult să le împărtășiți.
Chiar și în cuplurile stabile, care au o relație sănătoasă, pot apărea crize de conexiune. Ceea ce ce contează cel mai mult este cum le gestionezi și dacă reușești să identifici motivele distanțării emoționale. E vorba de problemele de la serviciu sau pur și simplu încerci să te auto-protejezi pentru a evita o conversație problematică? Dacă ai o relație stabilă și sigură, accepți fără rezerve nevoia de conexiune emoțională (a ta și a celuilalt) și îți comunici nevoile direct. Dacă, însă, ești implicată într-o relație problematică și nu știi cum să-ți verbalizezi nevoile, fie începi să pui presiune asupra partenerului tău, fie te închizi total în tine și te distanțezi, încercând să te protejezi.
Practic, ceea ce încerci să comunici este fie: „Uită-te la mine! Observă-mă! Am nevoie de tine și de atenția mea!' sau „Nu te voi lăsa să mă rănești, voi lua distanță, voi (re)dobândi controlul!'. Fantoma lipsei de conexiune apare în cele mai multe relații, dar nu trebuie interpretată ca o condamnare la moarte a relației. Este doar un simptom pe care trebuie să-l gestionezi pentru a preveni declanșarea unei spirale de resentimente îndreptate împotriva partenerului tău.
În timpul facultății, am avut o relație cu un tip sexy, iresponsabil și foarte romantic, genul care mă ducea pe acoperișul blocului ca să privim răsăritul și să facem dragoste. Apoi… apoi nu mă mai suna o săptămână! Sau două! Uneori, după o zi dificilă la birou sau după ce am o discuție în contradictoriu cu soțul meu în legătură cu probleme financiare (sau alte aspecte la fel de prozaice ale vieții), îmi petrec toată seara imaginându-mi cum ar fi fost viața mea dacă m-aș fi căsătorit cu tipul cel sexy și romantic. Pentru că viața în cuplurile care au o relație de durată este marcată, uneori, de momente de îndoială.
Într-o lume populată de atâtea opțiuni, uneori pare al naibii de greu să fii loial unei singure persoane (care, pe deasupra, ne mai și rănește din când în când). Însă, adesea, îndoiala nu are, totuși, prea mult de-a face cu relația noasră, ci cu tendința de a ne împovăra partenerul cu prea multe așteptări. Este mult mai convenabil să-l învinovățim pe el de tot ceea ce nu merge bine în viața și în relația noastră. Pentru că este foarte convenabil și la îndemână să facem asta. Iar partenerul nostru trebuie să îndure zilnic această povară, așa cum o facem și noi, la rândul nostru.
Totuși, iubirea adevărată presupune urcușuri și coborâșuri, momente de negare și îndoială (cu privire la relație sau la propria persoană), de distanțare și regăsire. Toate astea fac parte din intimitatea autentică, iar asumarea fiecărui moment de cotitură este o dovadă că puteți depăși împreună provocările pe care le implică o relație.
Foto: Instagram.com/jessimalay