Cele 5 faze pe care trebuie sa le traiesti pentru a depasi momentul unei despartiri

Nu-ti vine sa crezi ca povestea ta de iubire s-a terminat! Esti furioasa, plina de temeri si cu inima franta. Ti-e teama ca nu vei mai gasi niciodata un barbat care sa te iubeasca cu adevarat si care sa insemne ceva pentru tine. Plangi pentru relatia ta, pe care o credeai vesnica. Pierderea unui partener (indiferent de motiv) este un eveniment coplesitor, iar experienta unei despartiri este un adevarat carusel emotional. Ai momente cand iti vine sa-l strangi de gat (si in care il invinuiesti pentru lipsa de emotii, pentru tradare si pentru faptul ca te-a neglijat) si momente in care esti paralizata de durerea pierderii lui. Te zbati intr-o stare de apatie si lipsa de speranta, si te lupti cu valuri de vina, neincredere, furie, disperare. Daca sotul sau iubitul tau a fost abuziv, te confrunti cu inca o lupta: aceea de a accepta realitatea unei relatii toxice. Pentru ca il urasti si il iubesti deopotriva. Ti-e dor de el. Si, din nou, il urasti, pentru ca era violent si imoral.
Ti-e teama sa incetezi sa-l urasti sau sa plangi dupa el, pentru ca, daca vei continua sa o faci, vei fi mai fi inca legata (mental) de el. Ti-e greu sa accepti realitatea ca nu mai esti impreuna cu el. Si, mai ales, ca nu vei mai fi niciodata!

Intelegerea celor 5 etape ale durerii te va ajuta insa sa treci mai usor peste despartire:

Negarea: „Asta nu se intampla cu adevarat!'

Continui sa speri ca te va suna sau ca iti va scrie. Esti inca in soc si refuzi sa crezi ca asta ti se intampla chiar tie. Te simti devastata, confuza, speriata si neputincioasa. Plangi si iti spui ca nu poate fi real. Nu esti capabila sa accepti pierderea. Te agati de speranta ca, intr-un final, te vei impaca cu el si iti imaginezi ca va aparea la usa ta plin de remuscare si implorandu-te sa va impacati. Sa renunti la speranta este cel mai dificil proces, iar negarea finalizarii relatiei voastre intarzie inevitabilul. Intre timp, esti blocata intr-o stare de negare si cumplita nefericire.

Furie: „Ce se intampla? Nu merit sa mi se intample asta!'

Efectele amortitoare ale durerii incep sa se estompeze, iar durerea reincepe sa tasneasca la suprafata. Inca nu esti pe deplin pregatita sa accepti realitatea pierderii fostului tau partener. Esti furioasa pe el pentru lipsa de emotii, pentru tradare, pentru neimplicare sau pentru abuz. Incerci sa-ti reprimi furia, dar ai nevoie sa invinovatesti pe cineva pentru nedreptatea care simti ca ti s-a facut, asa ca iti proiectezi toata furia pe oricine iti iese in cale. Furia reprezinta emotii suprimate. Si trebuie sa o experimentezi ca sa se estompeze si sa o poti depasi.

Negocierea: „Te rog, opreste durerea asta! Data viitoare o sa ma descurc mai bine!'

Te rogi la Dumnezeu, negociezi cu tine insati, iti implori fostul iubit sa va impacati, totul pentru a evita realitatea dura si dureroasa a despartirii. In mod irational te invinuiesti pe tine insati si iti spui: „Daca m-as fi comportat altfel sau as fi spus altceva, poate ca toate astea nu s-ar fi intamplat!'. Implori o instanta suprema, sperand ca aceasta va influenta cumva cursul realitatii. Iti construiesti fantasme si iti imaginezi ca totul va fi cum era candva, ca lucrurile vor reveni in acel fagas pe care tu il consideri firesc. Speri ca te vei intalni intamplator cu fostul tau iubit la magazin, la sala, la o cafenea, pe strada, de aceea frecventezi (aproape obsesiv) locurile unde obisnuiati sa mergeti impreuna. Esti dispusa chiar sa inventezi o urgenta (de orice fel), ca sa-i castigi atentia, cu speranta ca atunci cand te va revedea pasiunea se va reaprinde.
Daca ai de-a face cu un partener abuziv sau indisponibil emotional, iti vei cobori foarte mult standardele, te vei convinge ca esti dispusa sa accepti mai putin intr-o relatie, ca vei fi mai putin solicitanta, ba chiar vei inchide ochii la comportamentul sau abuziv – doar ca sa se reintoarca la tine! Dar el continua sa te minta, sa te acuze sau sa te respinga, facand ca incercarile tale sa para si mai derizorii. Iar asta te va adanci intr-o depresie si mai neagra. Trebuie sa-ti amintesti ca, atunci cand alegi sa fii intr-o relatie cu un barbat care minte, te insala sau te abuzeaza, alegi si durerea si suferinta emotionala care vin la pachet cu acea relatie.

Depresia: „Nu ma mai intereseaza nimic. Nu vreau decat sa dorm.'

Tristetea extrema, vina, teama, regretul sunt parte a asa-numitului proces de „doliu'. Te incearca sentimente de disperare, de goliciune, de melancolie, de singuratate acuta. Plangi mult si incontrolabil. Ai oscilatii de greutate (fie slabesti, fie te ingrasi), atacuri de panica sau de anxietate, insomnie, oboseala nejustificata. Poti fi tentata sa bei in exces. Mintea iti este incetosata, n-ai pic de vlaga, corpul iti este moale, te simti lipsita de energie. Nu-ti doresti decat sa te dormi si sa te izolezi de oameni si de fericirea lor, care ti se pare afisata ostentativ. Esti incapabila sa functionezi normal la serviciu, acasa, la facultate sau chiar sa te implici in activitatile cotidiene. Tipi fara motiv la prieteni si la familie, ai izbucniri necontrolate fata de necunoscuti sau fata de oameni cu care vii prea putin in contact. Te simti vinovata in legatura cu relatia ta esuata si te gandesti daca exista ceva ce ai fi putut face ca sa impiedici toate astea. Te temi pentru viitorul tau si nu ti-l poti imagina fara un sot sau fara un iubit. Te simti lipsita de valoare, de ajutor si de speranta. Nu incerca sa minimizezi consecintele acestei perioade. Apeleaza la un specialist si la sedinte de psihoterapie, pentru ca te va ajuta sa faci fata durerii.

Acceptarea: „Inca sufar, dar stiu ca la un moment dat o sa-mi revin!'

In final, vei ajunge sa faci pace cu tine insati si cu pierderea relatiei: cu pierderea iubirii lui, a sigurantei pe care o aveai in cuplu, a complicitatii dintre voi si a imaginii viitorului pe care ti-o construisesi in minte. Intr-un final, iti vei da seama ca ai avut noroc ca te-ai eliberat de un sot abuziv, de un iubit mincinos sau care nu se implica in cresterea copiilor. E foarte posibil sa mai ai sentimente de regret, vina si furie, dar in final vei accepta realitatea situatiei. Iti vei da seama ca relatia ta s-a terminat, ca fostul tau partener nu mai face parte din viata ta, si vei fi capabila sa incepi o noua viata. De data aceasta de una singura, dar mult mai puternica si mai sigura pe tine. Chiar si atunci cand se instaleaza acceptarea, este foarte posibil sa te mai incerce sentimente de furie, negare, negociere, episoade depresive. Acorda-ti permisiunea de a avea o zi proasta, de a te retrage temporar din existenta cotidiana si de a plange pana nu mai stii de tine. Pana la urma, durerea face parte din procesul vindecarii. Si, mai ales, din viata!

Foto:Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK