Nu există părinți perfecți și nu există scurtături care să te învețe să fii un părinte mai bun. Ca să fii un părinte bun, ai nevoie de timp, energie, răbdare și experiență, pe care o acumulezi din greșeli. Evident, nu există o listă de calități care să te facă un părinte bun, dar există câteva trăsături pe care le au în comun toate mamele și toți tații considerați a fi părinți buni.
Pentru că a fi părinte presupune, în primul rând, un consum fizic, emoțional și financiar. Îndoiala și teama fac parte din proces. Copiii îți testează în permanență limitele, rezistența, răbdarea. Și nu există părinte care să nu greșească undeva pe parcurs.
Există, totuși, trăsături și deprinderi care te pot pot ajuta să-ți îmbunătățești constant tehnicile de parenting. Evident, nu te naști știind ce să faci în calitate de părinte. Pur și simplu poți să înveți anumite trucuri, dar și să te dezveți de anumite obiceiuri (însă niciodată nu trebuie să cazi în capcana de a te considera un părinte rău). Iar dacă vrei să înveți cum să fii un părinte (mai) bun, învață să-ți cultivi anumite trăsături la fel cum ți-ai cultiva mușchii.
Am alcătuit cu ajutorul psihologilor o listă cu 7 trăsuri de personalitate pe care le au toți cei care se descurcă cu succes în rolul de părinți:
1. Simțul umorului
Cei mai buni părinți au simțul umorului. Iar ăsta este unul dintre cele mai simple trucuri de parenting: să râzi mult. Umorul te salvează în multe situații și dezamorsează tensiunea. Reduce stresul, deschide dialogul și induce o stare relaxată între membrii familiei. Dacă îți activezi latura jucăușă, devii mai umană și mai abordabilă în ochiii copiilor. Părinții lipsiți de simțul umorului au tendința de a supradimensiona îngrijorările și de a pune presiune pe copii, care pot deveni anxioși, dornici de a le face pe plac părinților în permanență și de a fi co-dependenți. Așa că fă-ți timp să râzi alături de copiii tăi! Te va ajuta enorm în rolul tău de mamă!
2. Consistența
Cei mai buni părinți știu cum să (im)pună limite. Gândește-te cum te-ai simți dacă ai accepta un loc de muncă, fără să ți se dea o fișă a postului, fără să fii instruită, fără să înțelegi ce înseamnă să ai succes în acea poziție. Ai încerca fel și fel de șiretlicuri ca să câștigi atenția și aprecierea șefului. Există multe stiluri de parenting, dar consistența este cuvântul-cheie în toate. Limitele sănătoase sunt clare și consistente.
Practic, părinții care investesc timp pentru a impune niște limite consistente asigură copiilor lor un cadru pentru dezvoltare armonioasă și succes. Pentru că, astfel, copiii se vor simți în siguranță: libertatea totală este înspăimântătoare pentru ei. Iar copiii se vor purta în consecință. Limitele creează încredere și asigură un mediu familial mai calm și mai lipsit de incidente.
3. Corectitudinea
Cei mai buni părinți sunt foarte corecți. Cu siguranță, viața este teribil de nedreaptă, dar corectitudinea părinților este importantă, mai ales atunci când există mai mulți copii într-o familie. Iar părinții trebuie să trateze fiecare copil în mod egal. Corectitudinea nu înseamnă să pedepsești copiii pentru greșeli, ci să le dai ocazia să învețe din greșeli. Să fii corect înseamnă să stai să-ți asculți copiii și să fii flexibil. Prin natura lor copiii sunt rebeli, dar asta nu înseamnă că flexibilitatea înseamnă lipsa de consistență. Înseamnă că vrei să-ți asculți copilul, analizezi circumstanțele și iei decizii care sunt în interesul copilului, nu al tău.
4. Autocontrolul
Cei mai buni părinți sunt suficient de siguri pe sine încât acceptă să-și asume și stări de disconfort. Să-ți vezi copilul suferind sau dând o bătălie de unul singur este greu de îndurat. Totuși, cei mai buni părinți preferă să-și asume o stare de disconfort în loc să sară imediat în ajutorul copilului lor, să-l protejeze, să-i ia partea. De aceea, trebuie să-ți înveți copilul să-și facă auzită vocea, să-și folosească resursele personale, să facă greșeli (pe care să le recunoască), să caute soluții. Evident, dacă un copil are cu adevărat nevoie de ajutor, părintele trebuie să i-l ofere. Totuși, cei mai buni părinți le permit copiilor să cadă, să învețe din greșeli, să-și rezolve singuri problemele, să-și aline singuri micile suferințe. Iar asta îi va face pe copii să se simtă mai puternici și să vorbească cu propria lor voce, atunci când sunt implicați într-un conflict sau când simt că li se face o nedreptate.
Copiii trebuie lăsați să experimenteze toată gama de emoții – de la bucurie, conectare, reușită, până la eșec, singurătate, disperare – ca să învețe cum să le facă față atunci când vor fi adulți. Deși îți poate părea o adevărată tortură să-ți vezi copilul suferind, cel mai bun lucru pe care îl poți face în astfel de situații este să oferi copilului tău acele instrumente care să-l ajute să-și rezolve singur problemele.
5. Încrederea în propria persoană
Cei mai buni părinți sunt, de fapt, persoane foarte sigure pe ele, care își acceptă imperfecțiunile. Perfecționismul creează un cerc vicios care implică stresul și anxietatea. Perfecționiștii au tendința de a-i mulțumi pe alții – „sunt bun’ dacă oamenii mă plac, și „rău’ dacă nu mă plac. Cine s-ar putea bucura de haosul pe care îl presupune viața de familie dacă pune atâta presiune asupra propriei persoane?! Cei mai buni părinți înțeleg că nu pot controla totul în permanență și nu poate fi totul perfect mereu. Momentele de vulnerabilitate nu înseamnă automat eșec. Nu te lăsa influențată de imaginile cu familii perfecte de pe social media sau din reviste. Pentru că doar acolo există case ordonate, cine perfecte, vacanțe de invidiat, mame cu corpuri tonifiate și copii angelici. Adună-ți curajul și recunoaște că viața cu copii presupune o mare doză de neprevăzut, dezordine și imperfecțiune. Și permite-le și copiilor tăi asta! Este un mare dar să te accepți așa cum ești! Ce poate fi mai plăcut decât să te simți bine în pielea ta?!
6. Capacitatea de a ierta
Cei mai buni părinți iartă. Iar iertarea nu este deloc un proces ușor. Să te lași dominată de furie, fie că e vorba de furie îndreptată împotriva copiilor tăi, împotriva fostului soț, a părinților tăi sau, chiar mai rău, îndreptată împotriva propriei persoane, poate să-ți ruineze sănătatea (și cea psihică, și cea fizică). Copiii au această capacitate înnăscută de a nu se lăsa acaparați de resentimente și de a depăși mai ușor conflictele decât adulții. Prin urmare, ei trebuie învățați că vor fi în continuare iubiți, chiar și atunci când i-au făcut pe alții să sufere. La rândul lor vor învăța să ierte chiar și în situații când alții i-au făcut pe ei să sufere. Să-i înveți și să le explici cât de benefică este iertarea îi ajută să depășească mai ușor situațiile cu potențial traumatic. În felul acesta, vor depăși mentalitatea de victimă și se vor simți mai puternici. Capacitatea de a ierta îi ajută să se concentreze mai ușor și le sporește creativitatea. Oamenii care refuză să poarte povara furiei și a resentimentelor au mai multă energie și se bucură mai mult de viață.
7. Responsabilitatea
Trebuie să știi că ești observată în permanență de copiii tăi. Ca și adulții, copiii învață mai mult din ceea ce faci decât din ceea ce zici. Copiii îi respectă mai mult pe cei care chiar acționează așa cum spun și pretind că acționează. Iar cei mai buni părinți conștientizează asta. Să modelezi în copiii tăi un comportament pozitiv presupune mult efort și autocontrol. Dacă prețuiești valori precum respectul, onestitatea, altruismul, prietenia, iubirea necondiționată, etica muncii, trebuie să demonstrezi toate astea în propriul cămin. Iar asta va influența modul în care cresc și se dezvoltă copiii tăi, modelându-le comportamentul acasă, la școală și în relații. Modelul pozitiv oferit de părinți are potențialul de a influența viața de familie pentru mai multe generații.
Citește și:
Cele mai bune sfaturi de parenting, de la Victoria Beckham
Foto: Imaxtree