Cea mai fericita fata din lume

E o tema de tableta la scoala de jurnalism care se numeste „Cea mai fericita zi din viata ta'. Stiu exact care e cea mai fericita zi din viata mea, e aceeasi de ani de zile. E o zi de dupa o alta zi in care am plecat singura de 1 mai la Costinesti. Eram studenta, n-am dormit toata noaptea, am mers pentru prima data cu Nasu, iar dimineata m-am intilnit in Constanta cu un baiat de care eram indragostita. Tin minte dimineata aceea solara, in care albatrosi gigantici se plimbau prin fata magazinului Tomis, femei vorbarete maturau strada, m-am spalat pe fata la o tisnitoare si aveam la mine o cutie de Toffifee. Am pozat un pescarus mort cu Zenit-ul lui unchiu-meu – am si acum fotografia – si am urcat pe un deal pe malul marii. Stateam amindoi intinsi pe spate, ne-am pus un cearsaf alb peste fata ca sa ne ferim de soare si furnicile mergeau pe el si capatasera culoarea rosie.

Nu s-a intimplat nimic special in acea zi si totusi a fost o zi perfecta, o zi in care m-am simtit libera, linistita si complet implinita. Mai fericita decit atunci cind am aflat notele la Bac, mai fericita decit atunci cind am terminat semimaratonul, mai fericita decit atunci cind mi-am cumparat apartament, mai fericita decit multe alte zile in care „am realizat' cite ceva. Practic, nu aveam nevoie de nimic material care sa imi provoace fericirea din exterior. Ea venea dinauntru, era o stare de bine. Specialistii in fericire sustin ca exista in noi posibilitatea de a fi fericiti tot timpul, non-stop. Avem acest potential incredibil inmagazinat in noi, totul e sa aplicam constant metode de a scoate la suprafata fericirea din noi. De-a lungul mai multor saptamini am aplicat o parte dintre aceste metode, in speranta ca va creste in mine fericirea si va da pe-afara.

Meditatia si yoga

Yogeshvar Karthik este un expert in yoga si dezvoltare personala, aflat timp de un an in Bucuresti, la invitatia oficiala a Ministerului Culturii si Cultelor din Romania, pentru a impartasi din invataturile stravechi indiene. Desi Victoria, persoana care se ocupa de programul lui in Romania, m-a invitat de mai multe ori la cursurile sustinute de acesta, si desi am confirmat in repetate rinduri ca ma duc, n-am reusit sa ajung niciodata la seminariile respective. Si tocmai cind gradul de jena crescuse la cote maxime, iar Victoria imi trimitea sms-uri cu „sper ca totul e ok in viata ta' (nu ne cunoscuseram inca!), o noua invitatie primita pe e-mail imi atrage atentia: „Experimenteaza citeva minute de Bucurie pura! Doar citind aceste lucruri simti cum iese la suprafata din interior nerabdarea! Dragi prieteni, acest simplu fapt de viata e un indicator al naturii noastre adevarate, aceea de a fi fericiti neconditionat. In fiecare moment de bucurie, latura noastra transcendentala se reflecta in oglinda magica a vietii. Doar ca oglinda aceasta este adesea acoperita de praf, iar noi nu vedem pe suprafata ei decit citeva puncte stralucitoare ici si colo. Daca reusim sa indepartam praful, atunci viata noastra va fi bucurie pura, iar desfatarea va deveni modul nostru de viata! Tot ce ne trebuie e angajamentul si invatarea. Posibilitatile sint nelimitate. Haideti sa exploram o parte din ele impreuna!'.

„Im in', raspund repede la e-mail si imi notez in agenda seminarul. Peste o saptamina ma prezint la centrul unde are loc conferinta, o cunosc pe Victoria, care este exact asa cum mi-am imaginat, calma si zimbitoare, si il vad si pe Yogeshvar in carne si oase: un indian micut de statura, imbracat in alb, cu talpile imaculate in papuci (nu stiu cum reusesc, la ce praf e in orasul asta!) si zimbetul acela prevestitor de pace interioara. N-o sa va plictisesc cu tot ce ne-a povestit Yogeshvar pret de doua ore fara sa dea vreun semn de oboseala, o sa trec direct la concluzii: e in natura noastra umana sa fim fericiti si putem atinge fericirea practicind yoga, mincind vegetarian si tinind legatura cu un invatator care cunoaste una dintre stiintele traditionale ale vietii.

Suna cam simplist? M-am gindit eu ca nu va satisface acest mod cam expeditiv de a privi lucruri atit de grave cum este fericirea, asa ca am profitat de bunatatea lui Yogeshvar si l-am mai intrebat cite ceva. Ca ,de exemplu, cum de e atit de sigur ca fericirea e in natura umana. „Fiecare element din univers are tendinta de a ajunge la cea mai stabila stare a sa, numita «stare naturala». Cu totii cautam fericirea si incercam sa evitam suferinta, fara sa ne gindim la asta. Nu putem suferi nici macar o secunda, doar de dragul suferintei, dar sintem ok daca sintem fericiti la nesfirsit. Asta ne indica faptul ca fericirea trebuie sa aiba o oarecare legatura cu «starea noastra naturala», oricare ar fi aceasta.'

Aha. In cazul acesta, mai am o curiozitate, si anume cum reuseste maestrul sa isi pastreze acel zimbet neconditionat pe buze? „Pentru mine, metoda de a atinge fericirea e sa tin minte ca e in natura mea sa fiu fericit si sa nu incurajez greseala de a cauta fericirea in diverse experiente sau situatii. Am grija sa nu existe nici un conflict intre gindurile mele, ceea ce spun si modul in care actionez si, daca conflictul apare, intr-un moment de neatentie, il elimin ASAP in aceeasi zi, curatindu-mi «spatiul interior» folosind Pranayama, devotiunea si introspectia.' Bine-bine, asta daca esti practicant de yoga si ai in spate ani intregi de invataturi si practici stravechi.

Dar sa zicem ca un muritor de rind ca mine ar vrea sa atinga fericirea si sa se detaseze cit mai mult de grijile cotidiene. Cum face asta? „Putem incepe prin a elimina din obiceiurile nenaturale. Poti incepe prin a avea o dieta echilibrata. Poti lasa la o parte actiunile care iti dau o stare de vinovatie. Nu face lucruri care nu sint in concordanta cu valorile tale cele mai profunde, chiar daca asta inseamna sa renunti la job. Rezista tentatiei de a minti si a manipula situatiile pentru a atinge propriul scop egoist. Cultiva-ti recunostinta si multumirea pentru ceea ce ai. Studiaza in mod regulat clasicii spiritualitatii traditionale indiferent despre ce traditie e vorba, sub indrumarea unui profesor calificat in acel domeniu. Intra in contact cu cei care s-au dedicat deja fericirii neconditionate.'

OK, fetelor! Pare complicat. Eu, una, am ales varianta cea mai la indemina, aceea de a intra in contact cu cei mai fericiti decit mine si am mers la un curs practic sustinut de Yogeshvar. Unii cursanti erau atit de dedicati fericirii neconditionate incit in a doua parte a cursului au sforait de-a binelea, dar Yogeshvar ne-a asigurat ca se intimpla si la case mai mari. E adevarat ca am plecat destul de relaxata de la curs, dar va dati seama ca in cazul acestei practici, pentru a vedea rezultate concrete, e nevoie de rabdare, exercitiu si timp!

Fii recunoscator!

Asa ca zic sa trecem la lucruri mai pragmatice. Aaaa, partea asta chiar imi place. Se spune ca, pentru a fi fericiti, trebuie sa ne aratam recunostinta pentru lucrurile bune care ni se intimpla in fiecare zi si sa distragem atentia de la gindurile negative. Cea mai simpla metoda e sa tii un jurnal de recunostinta. Iata pentru ce am fost recunoscatoare in ultima vreme: „Marti: sint recunoscatoare ca nu ma mai doare stomacul si nu ma mai simt rau ca ieri; ca am reusit sa comand online o carte pe care am cautat-o de-am innebunit prin librarii. Duminica: sint recunoscatoare ca, desi ne-a lovit nenorocitul de taximetrist si ne-a mincat ziua de plaja, accidentul a fost minor si nimeni nu a patit nimic. Miercuri: sint recunoscatoare ca persoana cu care trebuia sa fac un interviu m-a sunat ca nu mai ajunge, asa ca am ajuns acasa mai devreme. Joi: sint recunoscatoare ca persoana cu care trebuia sa ma vad ieri la interviu a venit azi si chiar mi-a dat niste raspunsuri misto. Joi: sint recunoscatoare ca un baiat foarte dragut m-a invitat in oras. Duminica: sint recunoscatoare ca am primit pachet de la mama. Marti (adica azi): sint recunoscatoare ca am baut o cafea buna si am luat un mic dejun delicios; ca mi-am aranjat plecarea la munte in week-end; ca mai am un pic si termin textul asta'.

Recunosc ca efectul acestui jurnal e mai mult decit benefic. Dupa ce insiri toate nimicurile pe hirtie, constati ca ti s-au intimplat o sumedenie de lucruri bune. Deadline-uri, facturi, canicula, nervi, cine le mai tine minte? Lasind gluma la o parte, se pare ca metoda e in stare sa te scoata inclusiv din depresie. A incercat-o o tipa pe nume Hailey, care in 2008 a inceput sa faca cite un Polaroid pe zi, cu care sa ilustreze un lucru pentru care e recunoscatoare. Daca la inceput totul parea o corvoada, cu timpul metoda a devenit o placere si s-a transformat intr-un proiect artistic si uman foarte interesant, pe care il puteti urmari aici: www.365grateful.com.

Multumeste cuiva

Se pare ca pentru a fi fericiti trebuie sa provocam fericire si celor din jur. O metoda simpla de a face asta e, desigur, aceea de a le oferi cadouri. Dar pentru ca nu ne-am nascut cu fundul pe o comoara, voi merge pe varianta low budget, si anume voi scrie o scrisoare de multumire cuiva, pe care apoi i-o voi citi! Mai ramine sa ma gindesc cui. Prima persoana care imi vine in gind ar fi mama, insa ea locuieste in alt oras si, in afara de acest mic obstacol, scrisoarea mea de multumiri catre ea nu s-ar mai termina niciodata. Asa ca rotesc ochii in jur si dau de colega mea Ioana, careia, daca ma gindesc bine, chiar am pentru ce sa ii multumesc. Deschid un document Word si incep sa scriu. Dupa care o scot pe Ioana la o tigara si acum e momentul acela penibil in care trebuie sa ii citesc cu voce tare lista de multumiri. Dar Ioana propune varianta salvatoare, si anume sa imi citeasca ea mie ce am scris si ii sint, desigur, foarte recunoscatoare pentru asta.

Asadar: „Ioana (comentariu: nici macar „Draga Ioana!'), iti multumesc pentru ca imi spui sincer cind imi sta nasol cite o haina, dar si cind imi sta bine parul (zimbeste); iti multumesc pentru ca imi citesti articolele in BT si imi corectezi greselile; iti multumesc ca, atunci cind m-am despartit de Icsulescu, m-ai chemat la tine sa bem ceva; iti multumesc ca mi-ai dat odata o pereche de blugi (comentariu: am si uitat de asta); iti multumesc pentru toate filmele pe care mi le-ai dat pe stick; iti multumesc ca imparti cu mine salata boeuf si snitele de la mama ta cind vii de la Craiova; iti multumesc ca din cind in cind imi dai cite o palma dupa ceafa' (comentariu: gata, esti mai fericita? Hai, ca tre sa fug). Ei, nu tine Ioana la chestii din astea sentimentale, dar eu chiar ma simt mult mai bine acum, ca i le-am spus. Ma rog, ca mi le-a citit. Ma simt foarte bine, am si ceva lacrimi… de fericire in coltul ochiului.

Fa o fapta buna!

Tot la capitolul „Fa-i pe ceilalti fericiti', incerc sa aplic metoda „Fa o fapta buna'. Asta inseamna ca trebuie sa fac ceva mai mult decit faptele care intra la categoria „Cedez locul unei bunicute in metrou', ceea ce am facut azi si m-am simtit foarte bine crescuta. Nu prea stiu exact ce ar trebui sa fac aici, asa ca va dau exemplul unei tipe pe care nu o cunosteam, dar cu care am mers la mare. Ei bine, tipa asta s-a imprietenit cu un pusti locuitor in Centrul Vechi si il ia cu ea in toate vacantele. Totul pare foarte ciudat la prima vedere, dar baiatul pare foarte fericit, mai ales acum, ca nu a mai vazut marea in viata lui. Si el, si ea par fericiti. Incurajata de acest exemplu, ma hotarasc sa las cortul meu unui cuplu simpatic pe care nu il cunosc, dar care nu are unde sa doarma. Oamenii imi sint recunoscatori, iar eu sint fericita ca am facut o fapta buna.

Sint mai fericita acum? Ei bine, niciodata nu am fost o persoana foarte trista sau depresiva. Cine ma cunoaste stie ca am zimbetul pe buze mai tot timpul. Nu stiu daca e zimbetul acela neconditionat al oamenilor religiosi, profund fericiti, dar e zimbetul cu care ii fac si pe ceilalti sa zimbeasca. 

.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK