Ce te împiedică să ai relația de cuplu la care visezi. În ce domenii e necesar să iei măsuri

Te-ai întrebat vreodată ce te împiedică să ai relația de cuplu în care să te simți fericită și împlinită? Unele aspecte țin chiar de tine și felul în care fugi de iubire.

Dai vina pe soartă, destin, îți spui că nu ai noroc sau că nu mai există bărbați buni pe lumea aceasta. Însă anumite acțiuni ale tale te împiedică să ai relația de cuplu în care să te simți împlinită. Fără să îți dai seama te autosabotezi și îți reduci semnificativ șansele de a întâlni pe cineva.

Te autopedepsești

Ți-ai dat seama că în fosta relație ai făcut anumite greșeli. Poate că ai fost prea critică, aveai niște așteptări exagerate, ai înșelat, ai fost violentă, ai mințit. Relația s-a încheiat iar tu îl idealizezi pe fostul partener și îți vei spune că nu vei mai întâlni pe cineva ca el, ba, mai mult, că nu meriți un bărbat bun.

Crezi că ești defectă

Îți spui despre tine că ești prea rănită, defectă, în neregulă și că întâi trebuie să te repari și abia apoi să fii cu cineva. Însă procesul de vindecare a rănilor din copilărie nu exclude o relație de cuplu, mai ales că relațiile au un puternic impact vindecător.

Îți este teamă de respingere…

… atât de mult încât nu lași pe nimeni să se apropie de tine. Orice bărbat este privit ca un pericol. Poate chiar intri în relație cu el, dar atunci când lucrurile devin mai serioase îl părăsești tu tocmai ca ulterior să nu fii părăsită, și să suferi mai puțin.

Ești prea concentrată pe carieră

Îți spui că întâi vrei să te realizezi profesional, să câștigi o sumă mare de bani. Să îți iei o casă, să îți renovezi casa, să te aranjezi din punct de vedere financiar. Să faci cursuri, specializări și că nu ai timp de o relație sau că o relație te-ar ține pe loc. De fapt eviți iubirea folosindu-te de un motiv acceptat social.

Îți este teamă de angajament

În copilărie te-ai simțit copleșită și responsabilizată excesiv. Unul dintre părinți se baza pe tine ca pe un om mare, aveai sarcini care nu aveau legătură cu copilăria sau adolescența, mai degrabă erau potrivite pentru un adult. Poate mama fără să vrea te-a transformat într-un partener de cuplu ori ai devenit îngrijitorul ei dacă era bolnavă. Așa că ai învățat despre intimitate, iubire că sunt sufocante și ca atare la maturitate fugi de relații. Sau pentru că nu ai primit atenția și afecțiunea de care aveai nevoie, respingi ideea de cuplu tot pentru că vrei să eviți suferința.

Te temi să nu te pierzi

Ai studiat relațiile prietenelor tale și ai observat cum s-au transformat de fiecare dată când au format un cuplu. Treptat au renunțat la interesele personale, la prieteni, la hobby-uri. Nici nu s-au mai îngrijit, s-au îngrășat și s-au dedicat total relației, trăind exclusiv penntru ea. O imagine care te terifiază. Și pentru că nu vrei să ajungi în acest punct eviți total relațiile serioase. Ca și cum acestea ar fi unicele altrenative.

Nu ești dispusă să depui efort

Din punctul tău de vedere o relație merge de la sine sau nu merge deloc. Ori celălalt să se implice, să facă schimbări – tu, nu. Această neasumare a lucrului conștient spre binele relației, care este o entitate separată, are de cele mai multe ori un deznodământ nefericit.