Ce spune despre tine faptul că îi vorbești de rău pe cei din jur

Obișnuiești să îi vorbești de rău pe cei din jur? În felul acesta îți poți strica multe relații, oamenii nu vor mai avea încredere în tine. Trebuie să privești atent în interiorul tău și la durerea emoțională de acolo.

Faptul că îi vorbești de rău pe alții nu are legătură cu ei, ci cu tine. Iar la mijloc sunt o mulțime de hățișuri psihologice, unele mai evidente, altele mai profunde. Contrar credinței, nu doar femeile bârfesc, ci și bărbații. La prima vedere ai putea crede că bârfa unește persoanele care fac asta, însă nu există conectare adevărată, deoarece bârfa este un mecanism de coping, de apărare, care încearcă să te țină departe de propriile suferințe emoționale.

Ce oameni vorbești de rău? Întrebări pe care ar trebui să ți le pui

Ok, bârfești vecinul, colegul, o anumită cunoștință. Cât de bine știi persoana respectivă? O cunoști cu adevărat? Ai la modul real atât de multe informații despre ea încât să emiți judecăți de valoare și să-i pui etichete? Cu ce te ajută pe tine etichetele pe care i le pui când o vorbești de rău? Oare faci și presupuneri în ceea ce privește persoana respectivă?

Negi la tine caracteristici comune

E prea vulgară, vorbește mult, vrea să fie în centrul atenției, gafează des, e dură, manipulatoare, pică prea ușor în plasa bărbaților, e superficială. Sigur, lista poate continua. Astea și multe altele intră în descrierea detaliată care capătă noi și noi nuanțe când vorbești de rău pe cineva. Ironic, atunci când condamni vehement anumite trăsături ale unei persoane, condamni de fapt acele trăsături pe care le ai și tu, sunt comune! Le respingi la ea pentru că te deranjează atât de mult la tine! Este practic ca și cum te uiți în oglindă.

Proiectezi vechi răni emoționale

Persoana pe care o vorbești de rău îți poate aduce aminte de mama ta foarte critică, de tatăl care te ignora, de frații care glumeau continuu pe seama ta. De o prietenă care te-a dezamăgit, de iubitul care te-a înșelat, de colegii de școală care te hărțuiau. Persoana în sine sau interacțiunea cu ea poate descoperi răni emoționale pansate sau ignorate în timp, dar nicicum vindecate.

Crâmpeie de narcisism când vorbești de rău pe cineva

Uită-te la ea, nici nu e în stare! Nu va ajunge niciodată la nivelul meu… Cum să spună așa ceva?! Nu se gândește ce îi iese pe gură? E la mintea cocoșului că lucrurile stau diferit. Denigarea celuilalt și evidențierea propriilor calități vin dintr-o zonă și nevoie de protecție, care capătă accente de luptă. Pentru că eu mă simt vulnerabil și nu îmi e deloc confortabil cu emoțiile acelea negative, mă lupt! Reacționez dintr-o zonă de gonflare narcisică sau intimidantă. Pentru că în realitate, profund, nu mă percep ca a fii valoros, bun, vorbesc și mă comport ca și cum eu sunt grozav și celălalt o nulitate. Ori am învățat că de un potențial agresor mă apăr prin agresivitate.