Publicata in Monitorul Oficial la 20 aprilie 2016, noua lege privind concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului prevede, pentru parinti, noi valori ale indemnizatiei lunare si un concediu pentru cresterea copiilor de pana la doi, sau, in cazul copiilor cu handicap, trei ani.
In ceea ce priveste banii primiti de la stat pentru cresterea copiilor, se prevede ca indemnizatia va avea o valoare in cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate in ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nasterii copilului, si nu poate fi mai mica de 85% din cuantumul salariului minim brut pe tara garantat in plata„. Dupa doar o luna de la intrarea in vigoare a noii legi, insa, exista diferente uriase intre indemnizatiile primite. La nivel national, 129.226 de femei si 13.764 de barbati au solicitat acordarea indemnizatiei, cu media nationala a platilor acordate in valoare de 1.404 lei, si cu un buget national in valoare de 70 de milioane de lei.
In timp ce majoritatea romanilor primesc, asadar, o suma modica – in Suceava, media a fost de doar 1.182 de lei, in timp ce in capitala veniturile au atins valori de aproximativ 2.445 de lei, in medie – exista si cazurile extreme, cum este cel al unui barbat din Sibiu, care a primit in prima luna nu mai putin de 159.084 de lei, sau al unei femei din Bucuresti cu o indemnizatie de 94.168 de lei. Iar acestia sunt doar doua exemple: exista mai multi parinti, predominant in capitala, cu indemnizatii cuprinse intre 56.000 de lei și 35.000 de lei.
Dupa prima luna, asadar, s-a constatat ca un procent de doar 0,17% din totalul aplicantilor pentru indemnizatia de crestere a copilului, adica doar 242 de persoane, consuma nu mai putin de o treime din intreg bugetul alocat, fapt ce a dat nastere unor dezbateri infocate referitoare la buna aplicabilitate si structura legii.
A urmat apoi ca cei cu indemnizatii semnificative sa fie discutati ca instante individuale, avand fotografiile private facute publice si, practic, fiind aratati cu degetul si demonizati, in ciuda faptului ca indemnizatia lor se baza pe un venit personal – si obtinut in mod legal – considerabil mai mare decat in alte cazuri. Oamenii au ales, pur si simplu, sa ignore faptul ca respectivii au platit, de asemenea, de-a lungul timpului taxe si impozite mult mai mari decat cei cu un salariu sau o indemnizatie mai modesta.
Ce se intampla, deci, cu aceste indemnizatii, care pleaca de la 1.063 de lei (minimul acordat, bazat pe un salariu mediu din Romania) si ajung la sume de 35.000 de euro, si a cui este vina? Desi multi considera ca suma primita de sibian, de exemplu, este una necuvenita, si ca nu exista o distributie echitabila a resurselor, trebuie mai intai sa analizam exact cine, ce si cat contribuie la stat, pentru a vedea ca, de fapt, fiecare primeste o suma direct proportionala cu contributiile sale. Luand asta in considerare, ajungem la concluzia ca legea propriu-zisa este cea care permite astfel de discrepante, deci vinovati nu sunt cei care primesc, ci cei care nu au gandit, probabil, toate aspectele practice ale unei astfel de legi.
Intre timp, ministrul Muncii, Dragos Paslaru, a declarat pentru un post de televiziune ca singurul for care are legitimitatea si puterea de a face ceva in legatura cu discrepantele uriase intre aceste forme de venit este Parlamentul, adica tot cei care au adoptat aceasta legislatie in primul rand. Asadar, asteptam.
Text: Bianca Barsan
Foto: Shutterstock