Ce se ascunde in spatele desenelor naive ale copiilor

Mazgalituri, culori aruncate la intamplare, arta abstracta sau desene ingrijite si detaliate… Oricum ar fi, desenele celui mic iti ofera o fereastra spre lumea lui interioara. Cum poti interpreta arta lui naiva si cand ar trebui sa te puna pe ganduri?

Un prieten bun mi-a povestit intr-o zi, foarte ingrijorat, ca fetita lui de sapte-opt anisori desena fetite moarte, cruci si femei bizare, desene incarcate de elemente de agresivitate, precum maini cu terminatii ascutite ca niste gheare, fete cu trasaturi ciudate si guri subtiri si aspre. In desene folosea mult rosu si negru, iar in acest context, rosul poate fi interpretat ca furie, in timp ce negrul e asociat cu depresia, mi-a povestit Alexandru Cojocaru, psihoterapeut psihoterapie analitica (www.alexandrucojocaru.ro) si m-am gandit, previzibil, la un anumit gen de filme in care, atunci cand un copil deseneaza asemenea elemente, raul e chiar dupa colt.

Insa specialistul mi-a explicat ca aceste manifestari in viata reala, spre deosebire de productiile cinematografice, pot fi rodul unei nemultumiri sau al unei angoase, nu al unei catastrofe iminente. „In viata fetitei aparuse, de numai un an si ceva, o surioara. Aceasta ocupa foarte mult din spatiul si timpul de care, in trecut, avusese parte in exclusivitate. Cu toate ca isi iubea surioara mai mica, in mod inconstient se acumula un sentiment de nedreptate, insotit de furie. Asa ca i-am spus prietenului meu ca fiica lui resimte o lipsa de afectiune si de intimitate cu parintii sai, si i-am recomandat sa incerce sa-i acorde timp in exclusivitate, macar o jumatate de ora pe zi. Iar dupa doua saptamani, prietenul meu a venit la mine si mi-a spus ca totul s-a rezolvat si ca micuta a inceput sa deseneze din nou lucruri firesti, mi-a povestit psihoterapeutul.

Desenul si pictura sunt expresii artistice prin care putem vedea ce il intereseaza, ce il preocupa si ce il ingrijoreaza pe micut, dar si un instrument extraordinar pentru reconectarea la sine, la energiile si emotiile proprii. Poate de aceea, in cabinetul terapeutului, unul dintre primele teste este acela de a desena. Iar un studiu realizat de Institutul de Psihiatrie Kings College din Londra si publicat in jurnalul medical Psychological Science sugereaza ca, uneori, complexitatea desenelor infantile poate prezice gradul de inteligenta de care micutul va da dovada mai tarziu in viata.

Insa dr. Alexandru Cojocaru m-a indemnat sa avertizez parintii care vor citi acest articol sa nu se hazardeze la concluzii, pentru ca fiecare copil e diferit, deci totul poate varia, de la varsta de la care incepe sa deseneze pana la varsta la care se dezvolta mai mult aceasta aptitudine. Si este perfect normal sa fie asa. Asadar, va invit sa luati informatiile pe care le voi dezvalui aici ca pe un ghid general de intelegere a desenelor si sa tineti cont ca, atunci cand vorbim despre modul in care se exprima un copil, nimic nu este batut in cuie.

Etapele de dezvoltare a copilului in desene

„Copiii incep sa deseneze din momentul in care pot tine bine in mana un obiect de scris, adica in jurul varstei de un an si jumatate. Ei incep sa mazgaleasca si sunt fascinati de urmele pe care le lasa pe pereti, pe hartie sau pe alte suprafete. Activitatea aceasta ii ajuta sa isi exerseze intr-un fel propria putere – de a face ceva cu efect vizibil. De aceea, este important sa punem la indemana copilului, inca de timpuriu, materiale potrivite cu care sa se joace liber, sa creeze, sa exprime si, astfel, sa se cunoasca, ne sfatuieste Veronica Cristea, psiholog clinician, consilier si autor pe site-ul www.prea-emotional.com.

„La inceput, copiii mazgalesc, miscarile lor sunt necontrolate, apoi capata mai multa dexteritate si fac linii serpuitoare sau frante, pana cand incep sa le inchida, realizand o forma circulara – spre varsta de 3 ani. Urmeaza si mai multe forme circulare, la care vor adauga diverse linii, si care vor reprezenta o multime de lucruri, insufletite sau neinsufletite (oameni, animale, masini…). Chiar si in aceste perioade, cand nu pot reprezenta ceva usor de recunoscut, copiii numesc ceea ce deseneaza. Si incep sa foloseasca culorile preferate, chiar daca nu corespund obiectelor din realitate. Intre 3 si 5 ani trec prin stadiul pre-schematic, cand desenele se mai imbogatesc, dar inca nu sunt foarte structurate. Apar reprezentari ale persoanelor, foarte simpliste, cu cateva trasaturi (un cap mare, trunchi mic si maini lungi), obiecte care plutesc in spatiu si nu sunt ancorate, diverse forme pe care copiii le asociaza cu ceva cunoscut.

Dupa 5 ani, desenele devin mai detaliate, mai proportionate, cu elemente mai apropiate de realitate, folosind si culorile conventionale, completeaza psihologul Veronica Cristea, cu mentiunea ca multi copii isi opresc exprimarea creativa in jurul varstei de 9 ani, daca le este intarita de catre adulti convingerea ca ceea ce deseneaza nu e corect sau frumos.

Desene ce ridica sprancene

Conform psihologului, a desena este o activitate naturala, care creeaza placere. De aceea, rolul acestei activitati este, in primul rand, acela de a permite energiei interioare a copilului sa se miste, sa se elibereze, sa se exteriorizeze. Astfel, specialistii ne sfatuiesc sa lasam copiii sa deseneze cat mai liber, fara sa ii directionam sau sa ii „invatam cum sa o faca. Din contra, suntem sfatuiti sa incurajam micutii sa se exprime si da, ne putem arata curiosi cu privire la ceea ce vor sa reprezinte, insa fara sa fim intruzivi.

Insa, cateodata, arta naiva a copiilor poate ridica sprancene la gradinita, sau poate determina parintele sa-si puna intrebari. „Sunt cazuri in care cei mici deseneaza organe sexuale supradimensionate si parintii nu stiu cum sa reactioneze sau, mai rau, interzic copilului sa deseneze. Deoarece sexualitatea este de cele mai multe ori privita ca un tabu, iar copiii sunt descurajati sa vorbeasca despre asta de la varste fragede, ea este cu atat mai tentanta pentru copil, care, manat de curiozitate, exploreaza prin desene acest teritoriu necunoscut. In aceasta situatie nu trebuie sa ne ingrijoram. Un motiv de neliniste ar putea fi, insa, desenarea stereotipa pe un timp foarte indelungat. Acest lucru ne sugereaza ca cel mic nu depaseste faza sau ca are un blocaj, o problema, o anxietate pe care nu o intelege, legata de sexualitate, explica psihoterapeutul Alexandru Cojocaru.

Deci, atata timp cat manifestarile sunt episodice, specialistii ne spun ca pictura infantila nu ar trebui sa ne ofere nopti albe. „Ceea ce as vrea sa subliniez in legatura cu a desena este faptul ca acesta este un proces ce are, in sine, o valoare terapeutica, de autoreglare, de exprimare de sine, de amplificare a creativitatii, si ar trebui incurajat si folosit la orice varsta, fara sa punem neaparat accent pe evaluarea produsului sau. Chiar daca ne dorim foarte tare sa intelegem cat mai multe despre copil privindu-i desenele, e de dorit sa nu cadem in capcana interpretarii rigide a acestora, ne sfatuieste psihologul Veronica Cristea.

Cand ar trebui sa te ingrijoreze desenele copilului

Dupa cum am vazut in povestea de la inceputul articolului, sunt situatii in care desenele celui mic ar trebui sa-ti dea de gandit. Insa, dupa spusele specialistilor, asta nu se poate stabili dintr-o data, ci ca urmare a observarii constante a motivelor care se regasesc in schitele acestuia. Totusi, daca apar schimbari vizibile in desene, modificari bruste de continut, aparitia scenelor violente, amenintatoare, monstri, arme, stafii, crime, acest lucru poate indica niste conflicte interioare. De asemenea, un alt motiv de ingrijorare ar putea fi folosirea predominanta a culorilor rosu si negru, ca indicatori ai prezentei depresiei, tristetii, blocajelor, furiei si agresivitatii.

Alte desene care ar putea sa te puna pe ganduri ar fi reprezentarile neobisnuite ale familiei, lipsa unui membru, pozitionarea in afara restului familiei sau in relationari bizare. Aceste desene pot indica situatii conflictuale sau evenimente care il intristeaza pe copil, iar in aceste cazuri ar fi indicat sa mergi cu cel mic la un specialist, pentru a afla sursa angoaselor, a problemelor care il coplesesc. „Sfatul meu este sa stati cat mai aproape de copii si sa incercati sa intelegeti ce se intampla cu acestia comunicand autentic.

Desenele cu probleme nu inseamna neaparat ca exista ceva in neregula sau anormal cu copilul. De cele mai multe ori este vorba doar de o dificultate de moment cu care se confrunta acesta si este posibil sa se rezolve doar prin comunicare, ascultare si timp petrecut impreuna. E cazul sa apelati la un profesionist daca desenele copilului, realizate pe o perioada indelungata, va pun pe ganduri. Pentru ca asocierile simbolice, sensurile si conexiunile elementelor din desene necesita ani de studiu pentru o interpretare corecta, conchide dr. Cojocaru. Insa daca desenele micutului tau variaza de la o zi la alta, nu uita ca e normal sa oscilam emotional, doar si noi avem zile bune si zile mai putin bune. In orice caz, incurajeaza-ti puiul sa-si exprime emotiile prin desen si culoare, indiferent de cat de abstracta ar fi arta lui. Nu se stie niciodata unde se ascunde urmatorul Picasso!

Mic ghid de interpretare a desenelor:

Asezarea in pagina. Copiii care prefera partea stanga a paginii ca centru al compozitiei isi cauta linistea si siguranta in trecut (dar simbolizeaza si figura materna), iar cei care pozitioneaza majoritatea elementelor desenului in partea dreapta simt nevoia de comunicare. Daca desenul e realizat in partea de jos a paginii, acest lucru poate semnifica faptul ca micutul se simte neincrezator in fortele proprii.
Culorile si emotiile. Atunci cand copiii sunt mici si inca nu au abilitati creative, le poti ghici starea de spririt in functie de culorile pe care le aleg. Nuantele inchise sunt preferate de obicei de copiii dominanti si pretentiosi. Fetele prefera de obicei culorile calde, in timp ce baietii se simt atrasi de culorile mai reci. Verdele poate dezvalui o predispozitie catre arta, galbenul e corelat cu fericirea, iar rosul cu entuziasmul sau agresivitatea, daca e asociat cu negru. Iar movul strident poate dezvalui un potential isteric, tensiune.
Chiar si liniile desenate de copii la cele mai fragede varste ne pot oferi cateva sugestii legate de starea lor interioara. Liniile tremurate, fragmentate, discontinue pot arata nesiguranta si ezitare, in timp ce cele puternice, clare, continue pot arata incredere in sine.
Marimea conteaza. Atunci cand un copil e invitat sa-si deseneze familia, intotdeauna va augmenta volumul reprezentarii persoanelor dominante; daca bratele acestora sunt mari, iar dintii sunt desenati explicit, poate insemna ca micutul se teme de ele. Picioarele mici, lipsa mainilor, capul mic pot arata insecuritate, inadecvare, instabilitate; lipsa ochilor, umbrirea fetei, gatului, corpului pot dezvalui anxietate, in timp ce lipsa nasului sau a gurii poate arata timiditate. Un alt element care poate spune multe este proximitatea unor membri fata de el insusi sau de alte elemente din desen.
Atentia excesiva la detalii (in functie de nivelul de dezvoltare a copilului) poate trada faptul ca micutul e stresat sa performeze.