Ce să nu uiți și să întrebi la început de relație fără a fi invazivă

Vrei să ai un tablou cât mai clar la început de relație, iar aceste întrebări îți pot da o perspectivă de la care să începi procesul de cunoaștere.

Câteodată simți cum strângi buzele și ai o discuție tu cu tine despre cum e prea mult, e prea personal, nu se cade să întrebi așa ceva, nu vrei să te creadă o persoană băgăcioasă. La început de relație poate fi dificilă comunicarea, deoarece îți dorești să afli cât mai mult, fără să depășești totuși granița spațiului personal, a intimității. Și cu toate astea ai nevoie de informații despre cel cu care ai început să te întâlnești. Sunteți pe aceeași lungime de undă, vă doriți aceleași lucruri, trecutul său îți poate da o perspectivă despre ce va face acum în prezent?

Dă-ți voie să fii spontană, fără să ai în minte lista de întrebări care te interesează și să pară că joci un rol, că pui în scenă un scenariu atent conceput acasă. Se va îndepărta. Apoi, evită întrebările la care partenerul răspunde cu da sau nu, formulează lăsând posibilitatea unui răspuns mai amplu. Nu vrei să fie un interogatoriu, ci o discuție amicală în care să se simtă ascultat. Mai mult, chiar el singur îți poate oferi de la sine informațiile dorite, trebuie doar să fii atentă.

Cum îți place să îți petreci timpul liber?

Te arăți interesată, și chiar ești, de pasiunile sale și îl inviți să vorbească despre ceva ce îi face plăcere. Cu ocazia aceasta descoperi și dacă stilul său de viață se potrivește cu al tău. Poate că adoră să meargă la club la fiecare final de săptămână, până în zorii zilei, iar asta e pentru tine prea obositor. Poate că îi place să citească sau să se joace jocuri video ceea ce înseamnă mult timp în casă, iar tu nu ești deloc o persoană statică. Îi place natura, să meargă cu cortul în locuri sălbatice și tu ții mult la un minim de confort care se traduce prin pat și baie în cameră. Tu adori să vizitezi orașe, să te plimbi pe străzi, să mergi la muzee, în cafenele sau restaurante cochete, iar asta el o vede ca pe o activitate a oamenilor de peste 60 de ani.

Ești spontan sau mai degrabă faci planuri atente?

Spontaneitatea excesivă este de fapt impulsivitate fără a evalua posibilele consecințe care l-ar afecta pe el sau pe cei din jur. Iar definiția spontaneității sau impulsivității poate diferi, așa că ar fi utile niște exemple drept reper. Planurile atente reflectă asumare, organizare, seriozitate, dar și multă rigiditate dacă se duc spre extrem. Atenție la proiecții, poate avea totul în ordine din punct de vedere logistic ca trai zilnic, profesional, fără ca asta să însemne automat că vrea o relație serioasă. Ceea ce face intuitivă următoarea întrebare.

Din punct de vedere personal ce îți dorești?

Nu l-ai cerut de soț, nu i-ai zis că va fi tatăl copiilor tăi după două întâlniri. Poate că el vrea să călătorească, să vadă lumea, să se mute în altă țară, sau chiar vrea stabilitate și să construiască o relație pe cât posibil de sănătoasă. Ori e mai comod cu ceva lejer relațional. Dar oare nu e indicat să afli toate astea mai din timp și nu după câteva luni de întâlniri în care tu investești emoțional?

Pentru ce anume din viața ta ești recunoscător?

Și așa iese la iveală optimistul, pesimistul sau optimistul realist. E o persoană care trăiește în prezent sau e orientat spre trecut și regretele aferente? Nici nu simte prezentul căci perspectiva lui e doar despre viitor și ce e musai să realizeze conform unor exigențe interne? Observă și ce este pozitiv? Ori critica îl orbește și mai degrabă e continuu nemulțumit?