Ce să eviți dacă partenerul tău de cuplu suferă de anxietate

Partenerul tău de cuplu are simptome evidente de anxietate sau poate chiar a fost diagnosticat de psihiatru? Ce să nu faci din perspectiva bolii.

O persoană cu tulburare de anxietate nu este nici capricioasă, nici răsfățată, nici exagerată, nici nu se alintă. Este o afecțiune cât se poate de serioasă și de reală. De altfel, în plin atac de panică unii oameni ajung chiar la Urgență fiind convinși că tocmai au suferit un infarct. Dar cum toate analizele cardiologice sunt bune, ulterior sunt redirecționați către medicul psihiatru. Anxietatea poate căpăta diverse nuanțe, de la atacul de panică tocmai menționat ce se poate duce în tulburare de panică, la anxietatea generalizată când temele îngrijorărilor disfuncționale sunt foarte variate, la anxietate de boală sau un stimul precis vorbind astfel de fobii. Femeile de regulă își verbalizează mai rapid anxietatea, bărbații spunând că ceva nu este în regulă după ce o vreme bună s-au torturat din plin pe interior. Iar dacă partenerul tău este anxios e important să știi ce să nu faci.

Nu lua în râs

Este foarte vulnerabil, și nici ideea în sine a vulnerabilității nu îl face să se simtă comod. Se poate să interpreteze anxietatea ca pe un semn de slăbiciune, lipsă de bărbăție, incapacitatea de a face față vieții, ca pe o deficiență. Deci nu glumi pe seama suferinței sale, nu doar i-o vei invalida și nu se va simți înțeles, dar nu știi ce butoane sensibile apeși fără să vrei. Umorul este o calitate bună, dar câteodată poate fi perceput ca jignire sau lipsă de empatie.

Nu-l stigmatiza

Ceva este în neregulă cu tine, nu e ok să fii așa, ce bărbat ești tu, cum mă pot baza eu pe tine, e o prostie/un nimic. Îl doare deja, iar tu dai mai tare. Nu îl motivează și nici nu îi alungă anxietatea. Așa cum nici îndemnul relaxează-te sau nu te mai stresa atât nu va fi integrat sau pus în act. Anxietatea este abordată psihoterapeutic prin metode validate științific, care implică tehnici atât comportamentale cât și cognitive, după o anumită procedură. Nici terapeutul nu are o baghetă magică și nici tu nu ai.

Nu-i încuraja evitările

Pentru a face față anxietății (în mod disfuncțional) partenerul tău se poate angaja în diverse tipuri de evitare. Doar că evitarea are rolul de a menține simptomul, căci ocolește anxietatea și nu își dovedește că o poate gestiona. Că își poate schimba gândul irațional (anxios) în unul rațional și ca atare să se transforme și anxietatea în liniște sau siguranță. Legat de siguranță se poate să te folosească pe tine ca o persoană de siguranță și să își dorească să îl însoțești peste tot, pentru a se simți protejat. Întreabă-te ce beneficii din partea ta mențin simptomul. Oare acum ești mai caldă, mai tandră, mai grijulie? Cum e necesar să lucrați asupra relației astfel încât să obțină lucrurile astea de la tine, fără să mai fie nevoie de anxietate drept avantaj inconștient?

Nu ești rațional

Da, și de cele mai multe ori și partenerul este conștient de asta, după ce vede că scenariul său catastrofal nu s-a materializat. Doar că pe moment îi este foarte greu și e copleșit de anxietate. Oare nu va lua foc clădirea de birouri deoarece a lăsat în priză bateria externă? Și va dori să meargă la serviciu să decupleze aparatul respectiv de la curent, ori va suna pe cineva să facă asta. Sigur, nu încurajezi această formă de control. Ai grijă și la limbajul non verbal. Ochi dați peste cap, ton ironic, strâmbături ale feței îl vor face să se simtă inadecvat, dar nu mai puțin anxios.

Nu-i susține verificarea

Într-o anxietate de boală, deși analizele ies perfect, el tot va dori să meargă la multiple investigații, să fie consultat de mai mulți medici sau se studiază corporal de mai multe ori pe zi. Eventual chiar să te roage pe tine să vezi dacă e ceva în neregulă cu corpul său. O procedură ce va alimenta anxietatea.