Ce să ai în vedere atunci când îți vine să îți critici partenerul de cuplu și cum să o faci în mod constructiv

Nu ești de acord cu tot ceea ce spune sau face partenerul tău de cuplu și îți vine să îl critici. Dar modul în care te exprimi poate fi funcțional sau nu.

Mereu ai țintit compatibilitatea perfectă, însă aceasta este o utopie. Indiferent cât de mult vă potriviți este imposibil să nu apară dezacorduri pe anumite teme, ori acțiuni ale partenerului care să te facă să te simți inconfortabil ori care să te enerveze teribil. Să nu spui nimic nu este o soluție, nici să ataci. Știi despre tine că ești o persoană foarte critică, iar foști parteneri de cuplu ți-au reproșat în trecut asta? Poți comunica ce te deranjează, fără să nimicești stima de sine a omului care îți este alături.

Luptă pentru putere?

E important să îți recunoști sincer ție care este motivația din spate. Vrei să te răzbuni prin această critică pentru momente când el a fost critic cu tine sau te-a supărat? În felul acesta vei avea sentimentul de control, că frâiele sunt la tine și deții puterea? Conștient vrei să îi tai aripile pentru a fi mai ușor de controlat, să fie descurajat și să nu plece de lângă tine? Chiar e ceva ce te deranjează și ai vrea să procedeze diferit?

Suficient de bun…

… versus perfect. Poate nu face curățenie lună ca tine sau nu gătește atât de gustos precum o faci tu. Dar faptul că se străduiește și în final iese ceva ok nu este mai bun decât nimic sau decât perfecțiunea pe care i-o ceri? În plus, perfecțiunea te menține pe tine permanent nemulțumită, iar pe el îl va descuraja să acționeze ulterior. Ajungi să te ocupi numai tu, să fii din nou la limita burnout-ului, reproșându-i că tu le duci pe toate.

Atenție la tonul vocii

O critică ce să fie de fapt un mesaj util pentru celălalt implică blândețe, respect, bunăvoință. Oare tu folosești cuvinte urâte? Îl umilești? Verbal nici vorbă de așa ceva, însă tonul vocii sau mimica ta transmit tocmai superioritate, dispreț? Cum ar putea să aibă toate astea un impact pozitiv? Critica ta este constructivă? E un feedback cerut de către partener? Sau e mai degrabă un atac?

El mai contează?

Tu transmiți ceea ce ai de zis, dar pe partener îl auzi, îl înțelegi? Care este perspectiva lui, de ce ar avea nevoie din partea ta? Care ar fi calea comună pentru un rezultat agreabil pentru amândoi?

Momentul potrivit

Să spunem că partenerul îți povestește ceva în legătură cu care este încântat, este mândru, și-ar dori apreciere, validare din partea ta. Însă ceea ce zice sau face tu clasifici drept normal, banal, nefiind mare lucru, și începi să îl critici subliniind ce ar fi necesar să facă în plus. Mesajul subliminal: nu e(ști) suficient. Chiar dacă ești bine intenționată, îi vrei binele, la el nu ajunge această perspectivă.

Dă-ți timp

Știi că ești foarte reactivă, și uneori nici nu-ți dai seama cum ți-au zburat vorbele din gură. Identifică situația care este un potențial declanșator. Fă un efort conștient să te abții, să ții în frâu reacția impulsivă, să respiri până te calmezi. Apoi poți oferi o reacție mai sănătoasă decât critica tăioasă.