Ce probleme în cuplu puteți avea dacă partenerul tău este cel mai mare dintre frații săi

Ordinea nașterii contează? Se pare că da, iar în funcție de aceasta vă puteți confrunta în cuplu cu o serie de probleme care vă distanțează.

Să ai probleme în cuplu deoarece partenerul tău este fratele cel mare în familia din care provine? Te-ai întreba ce legătură are asta cu tine, deoarece tu ești în rol de iubită sau de soție. Dar realitatea este că ordinea nașterii are un impact asupra fiecărui copil în parte, care la maturitate aduce în propria relație tipare de gândire și comportamentale influențate de experiența în familia în care s-a născut sau a crescut.

Perfecționismul

Fratele cel mare a trebuit să fie un exemplu pentru fratele mai mic. Cel mare să fie serios, ordonat, să facă totul bine, să ia note bune, să nu greșească niciodată, ca cel mic să poată învăța de la el toate acestea. Iar perfecționismul care i-a fost impus îl proiectează în cuplu asupra ta, care și tu trebuie să fii perfectă.

Trebuie să meriți afecțiunea

Tot din prisma perfecționismului partenerul tău a învățat de timpuriu că primește iubire, laude, atenție, este văzut doar dacă performează. Nu primește afecțiune fără să livreze ceva înainte. Ca atare poate deveni un adult rece care oferă căldură doar când celălalt face ceva cu adevărat grozav, excepțional pentru care să fie recompensat cu o vorbă bună sau tandrețe. Presiunea este uriașă ca mereu să performezi și tu, doar pentru a te simți sporadic iubită într-un climat relațional în general deprivant emoțional.

Grija și loialitatea față de părinți

Fratele lui mai mic a fost înțeles, acceptat așa cum este el, lăsat să fie rebel, să facă ce vrea, când vrea, să urmeze ce drum în viață îi place. Căci el, cel mare, era și va fi stâlpul pentru părinți. Încât adultul din prezent este cel care se ocupă exclusiv de părinții în vârstă, poate chiar insistă să locuiți împreună cu ei și se așteaptă ca și tu să ai în relație cu ei aceeași abordare de autosacrificiu precum are el. Îi este extrem de dificil să facă distincția între familia din care provine și familia pe care și-a construit-o.

Te tratează ca pe un copil

Căci el la rândul său a fost un copil și un adolescent responsabilizat în exces, nu în acord cu vârsta sa. Și a devenit un îngrijitor pentru fratele sau frații mai mici, poate chiar inclusiv pentru unul dintre părinți dacă avea probleme de sănătate sau celălalt părinte era multă vreme plecat de acasă. Și aplică și acum ceea ce știe, cu un plus de împuternicire disfuncțională. El să dețină controlul, el să fie autoritatea supremă, el să rezolve orice, încât nu e vorba în cuplul vostru despre o echipă și echitabilitate, ci mai degrabă de un raport părinte-copil. La polul opus, sătul de atâtea responsabilități, acum caută o mamă bună și permisivă, care ea să aibă grijă de el și să îi aștearnă lumea la picioare.

Competiția

Partenerul tău mereu a fost în competiție cu fratele sau sora mai mică. El să câștige la jocuri, să aibă cea mai bună cameră sau cel mai bun loc în cameră, să câștige iubirea și atenția părinților săi de care a fost deprivat când a apărut noul membru al familiei. Iar competiția se perpetuează și în cuplu, e obositoare și vă macină conexiunea emoțională.