Ce nu trebuie niciodată să uiți atunci când începi o nouă relație de cuplu

O nouă relație de cuplu, din perspectiva fluturașilor din stomac, te poate face să uiți de viața ta personală și nenumăratele sale aspecte. Ce să eviți.

Probabil că ai cel puțin o prietenă care imediat ce și-a făcut o nouă relație de cuplu a dispărut de pe scena socială. Nu a mai răspuns la mesaje, la telefoane, te contacta ea doar când avea nevoie de ceva sau se certa cu iubitul. Desigur, poți privi și în istoricul tău personal dacă nu cumva adoptai acest comportament când aburii îndrăgostirii (a se citi hormonii) se jucau cu mintea ta. Pe de-o parte este normal ca la început să existe această etapă a fuziunii, dar perpetuată pe termen lung lucrează în defavoarea ta.

Și tu și el aveți o viață personală…

… sau profesională pe care e esențial să nu o neglijați. Imaginează-ți următorul scenariu. Totul este minunat până la un punct când vă despărțiți. Luni sau ani de zile partenerul a fost epicentrul existenței tale, iar acum că el a dispărut tu ești singură. Ți-ai dori asta pentru tine? Să te deprivezi de relațiile semnificative de prietenie sau rudenie care te hrănesc emoțional? Să uiți de plăcerile, pasiunile sau obiectivele tale? Sună a trădare personală.

La un moment dat nu va mai fi roz

După acea perioadă de lună de miere când îndrăgostirea te face să îl pui pe celălalt pe un piedestal, vine fără drept de apel și momentul confruntării cu realitatea. Când începi să observi defecte sau dizarmonii în relație. Acum este momentul negocierii peste care unele cupluri nu reușesc să treacă. Deoarece acest proces implică muncă serioasă, este mai simplu să renunți și să cauți următorul fior romantic. Doar că și acesta va avea peste o vreme exact același deznodământ.

Semnalele de alarmă nu dispar

Unele minusuri pot fi digerabile, dar partenerul nu se va schimba și nu va deveni mai bun dacă tu te faci că nu vezi acele aspecte în legătură cu care ți-ai sfătui cea mai bună prietenă să… fugă mâncând pământul.

Certurile nu sunt neapărat un lucru rău

Aici nu e vorba despre scandaluri monstru și diferențe ireconciliabile. Ci despre conflicte prin care setați limite și reguli pentru relația voastră. Sunteți doi oameni diferiți, cu bagaje emoționale diferite (sau asemănătoare), care încearcă și învață să trăiască împreună.

Și tu contezi

La început ești atât de îmbătată de prezența lui încât te uiți cu plăcere la meciuri de fotbal, deși înainte le urai cu putere. Da, dragostea te determină să faci lucruri surprinzătoare și te schimbă, ce nu ar trebui să schimbe e locul central pe care tu îl ocupi în viața ta. Din dorința de a-i fi pe plac, ca relația să meargă și să evolueze către un viitor luminos pur și simplu renunți la tine și îți subjugi emoțiile, dorințele, nevoile, alegerile.

Ai mai depășit dezamăgiri

El pare ok, însă teama ta de a te implica aproape că te paralizează. Ești foarte precaută și nu-ți dai voie să te deschizi, să fii vulnerabilă. Ce pierzi? O potențială poveste frumoasă, poate chiar cu deznodământ fericit. Nu uita că ai mai trecut prin deziluzii în dragoste și ai supraviețuit.

Nu te ajută cu nimic să forțezi lucrurile

Da, îți dorești relație stabilă, căsătorie, casă, copii etc, dar ești 100% sigură că alături de el? Oare nu proiectezi o imagine idilică pe un om pe care abia îl cunoști și acum îl descoperi? Grăbindu-te poți pune presiune pe el, iar asta să îl sperie și să fugă, ori te poți trezi într-o situație complicată făcând o alegere pe care ulterior să o regreți.