Ce mai înseamnă să fii femeie în România?

Bianca Bârsan ne arată prin intermediul proiectului personal „femeieînromânia” ce mai înseamnă să fii femeie în România anului 2019.

Ce mai înseamnă să fii femeie în România azi? Ne folosim de imaginile din mass-media și de pe rețelele de socializare pentru a ști ce înseamnă asta, iar ele contribuie la imaginea femeii pe care noi o avem astăzi. Vedem asta pe un cont de Instagram („femeieînromânia’), care cuprinde întocmai experiențele de care femeile au parte zi de zi, atât în viața profesională, cât și personală.

„Ţi-am scris din milă, nici ciorile nu s-ar uita la tine’, „Unde umbli aşa, cu ţâţele pe afară? Nu ţi-e ruşine?’, „Dacă mă laşi să te pup, nu mai plăteşti cursa’. Toate astea nu sunt nişte glume pe care le auzi din gura prietenilor, ci sunt vorbe care vin din partea bărbaţilor cu care femeile interacţionează zilnic, fie pe stradă, în taxi, în club, în supermarket, în saloanele de înfrumuseţare sau chiar pe Tinder şi pe care Bianca Bârsan le-a pus laolaltă pe contul de Instagram „femeieînromânia.’

Vorbim tot mai des în ultima vreme despre femei care au fost supuse agresiunii verbale, fizice și chiar sexuale. Am ajuns în punctul în care, în fiecare zi, câte o prietenă ni se destăinuie cu privire la faptul că a fost o victimă ale acestor agresiuni, doar că nu a avut curajul și susținerea necesară pentru a spune ceea ce i s-a întâmplat la momentul respectiv. Tocmai asta ne lipsește, susținerea din partea celor din jur și curajul de a acționa imediat.

Ei bine, Bianca Bârsan tocmai asta face, documentează agresiunile şi microagresiunile pe care femeile le suportă zilnic. Pentru că da, noi, femeile, am ajuns să fim zilnic supuse agresiunilor verbale sau fizice prin toate mijloacele posibile. Prin proiectul personal „femeieînromânia’ ea le oferă femeilor un spaţiu prin care să îşi împărtăşească din experienţele pe care le-au avut.

ELLE: Despre ce este vorba pe contul de Instagram „femeieînromânia’?
Bianca Bârsan: „femeieînromânia’ este un proiect personal, unul pe care mi-am dorit să îl încep în urmă cu mai mult timp. Rolul său este de a pune la dispoziție tuturor femeilor de la noi un safe space în care să împărtășească măcar o parte din abuzurile și microagresiunile cu care se confruntă zilnic. De la ce aud în familie despre rolul femeii și până la claxoanele și jignirile primite de la bărbați necunoscuți pe stradă, în plină zi. E un loc în care aș vrea ca ele să se elibereze de rușinea și de teama pe care o asociem cu astfel de comportamente, să vadă că nu li se întâmplă numai lor, că nu sunt singure și că împreună suntem mai puternice.

ELLE: Ce anume te-a determinat să faci acest cont de Instagram?
B.B: Pe lângă experiențele personale – atât în mediul public, cât și în cel personal și profesional, auzeam din ce în ce mai des poveștile prietenelor mele care erau hărțuite verbal pe stradă din fel și fel de motive: ba că aveau fusta prea scurtă, ba că nu purtau sutien, ba că mergeau prea încrezătoare (!) ș.a.m.d. Mai mult decât atât, reacția lor era una pe care ar avea-o cineva vinovat – se cocoșau, se chirceau, treceau strada, se cufundau în telefon – ceea ce făceam și eu, de altfel. Mi-am zis că trebuie măcar să încerc să fac ceva, astfel încât să mai dispară din stigma asta. Până la urmă, în cazul unui astfel de incident, vinovat nu este decât hărțuitorul, nicidecum victima.

ELLE: Care sunt cele mai frecvente probleme cu care femeile se confruntă, din mesajele pe care le primești?
B.B: Am impresia că, în România, pe lângă faptul că majoritatea bărbaților încă iau în derâdere conceptul de „feminisim’, avem încă o mare problemă cu imaginea femeii. Femeia trebuie să se poarte într-un anumit fel, să se îmbrace într-un anumit fel și să își asume anumite roluri prestabilite – atât în viața ei de acasă, ca membru al familiei, cât și la birou sau în relație cu partenerul de viață. Marea problemă intervine atunci când femeia nu se conformează, cum spuneam: când poartă haine „indecente’, când bea prea mult și se îmbată, când dansează liniștită în club, când nu răspunde „așa cum se cuvine’ avansurilor unui bărbat – practic, când iși ia viața în propriile mâini și iese din tiparele stabilite de societatea patriarhală, femeia devine automat „curvă.’

ELLE: Care sunt problemele actuale ale femeilor, din punctul tău de vedere? Cum consideri că a ajuns femeia să fie văzută de către societate acum, în 2019?
B.B: Cred că deși par lucruri destul de mici, microgresiunile astea își lasă amprenta asupra femeilor din România pentru o perioadă îndelungată, dacă nu pentru totdeauna. Faptul că trebuie, de exemplu, să te chircești când treci pe lângă un grup de bărbați care și-au ațintit privirile asupra decolteului tău încă de la 20 de metri distanță, te face să te simți într-un fel. Te face să te simți vinovată, pentru că până la urmă te-ai îmbrăcat așa, nu? Te face să te simți obiectificată, pentru că altfel de ce s-ar uita toți cu privirea aia flămândă în ochi? Te face să te simți fără scăpare, într-un mediu în care comportamentul ăsta s-a normalizat și, oricum, dacă ai povesti cuiva, probabil chiar ți-ar spune să te îmbraci mai bine data viitoare. Asta cred eu că este problema: faptul că în continuare, în 2019, este vina femeii atunci când practic, ea este de fapt o victimă a unui sistem misogin. Și de aici iau naștere alte probleme – știm prea bine cazurile cu adevărat grave de la noi, cazuri în care se afirmă extrem de lejer că este vina femeii. Pentru că da, este mai simplu să impui unei femei cum să fie, decât unui bărbat cum să o respecte și să înțeleagă că „nu’ înseamnă „nu.’ Asta nu înseamnă că toți bărbații sunt la fel, dar e o altă discuție.

ELLE: Ce îți dorești să transmiți prin conținutul din această pagină de Instagram?
B.B: Aș vrea ca femeile care trec prin astfel de episoade la ordinea zilei să stie că nu sunt singure, că nu este vina lor și că au tot dreptul din lume să iși trăiască viața așa cum vor ele. Felul în care se îmbracă o femeie, modul în care se comportă, dacă bea alcool sau nu – lucrurile astea nu au legătură cu nimeni altcineva decât cu ea însăși și modul în care alege să trăiască. Dacă poartă un crop top sau dacă dansează într-un anume mod, asta nu e o invitație și în nici un caz nu e un da’, nu e o validare a hărțuirilor la care este mai apoi supusă.

ELLE: Cât de important este să aibă femeile un mediu în care să discute despre lucrurile cu care se confruntă?
B.B: Internalizarea e periculoasă, întrucât contribuie la sedimentarea unor sentimente de inferioritate, la reiterarea status quo-ului conform căruia femeia este slabă, este supusă, este inferioară, este un obiect – unul cu cât mai frumos, cu atât mai valoros’ în ochii privitorului, însă unul care, întocmai unui bibelou, nu trebuie să prindă voce, să se răzvrătească, să ia decizii. Un obiect care trebuie doar să existe, și mai ales să existe în conformitate cu dorințele sexului dominant’ care, în continuare, dictează normele. Cred că într-o societate în care probabil și maică-ta ți-ar spune să te acoperi puțin ca să nu te fluiere bărbații pe stradă, e destul de important să ai un spațiu în care să iți poți expune povestea fără să fii judecată sau învinuită. Un mediu din care să realizezi că nu trebuie să internalizezi toate jignirile și cuvintele pe care le auzi și, astfel, să nu lași episoadele astea să îți distrugă stima de sine. Aș zice, de fapt, că este esențial acest spațiu.

ELLE: Cum pot avea femeile mai mult curaj pentru a se susține una pe cealaltă?
B.B: Povestind, vorbind, fiind sincere una cu alta. Mie, de exemplu, îmi era rușine în urmă cu câțiva ani să spun cuiva ce mi s-a spus pe stradă – mă simțeam murdară, simțeam că, da, am greșit când nu mi-am pus sutien pe sub tricou, sau poate că da, am băut prea mult și meritam să se strige la mine dintr-o mașină în mijlocul nopții, în fața clubului. Crescând, însă, îmi dau seama că toate lucrurile astea nu ar fi trebuit să se normalizeze niciodată, că nu ar trebui să sufăr eu din cauza lipsei de educaţie a bărbaţilor şi că, la fel ca mine, femeile din România au dreptul să fie respectate şi să fie tratate cu un minim de decenţă. Şi cred că vorbind şi deschizând acest dialog, putem începe, încet-încet, să strigăm o schimbare în atitudinea societăţii noastre.

ELLE: Cum crezi că poate face față o tânără cyber bullying-ului?
B.B: Cum spuneam, vorbind. De cele mai multe ori ne vine greu să facem asta, însă tocmai aici greșim – ținând în noi și internalizând, ajungem să credem vorbele spuse de hărțuitori, ceea ce este fix ce își doresc aceștia. Fie că vorbește cu prietenele ei, cu părinții ei sau că o face într-un mediu online, de genul unui forum specializat, cel mai important este ca ea să înțeleagă că nu a greșit cu nimic și că, până la urmă, există întotdeauna un buton de block sau alte soluții pe care le poate găsi împreună cu cei apropiați.

ELLE: Ce mai înseamnă să fii femeie în România?
B.B: Bună întrebare! Înseamnă să ai o tărie de caracter enormă – nu de alta, dar ești nevoită, nu e o alegere – pentru a rezista tuturor agresiunilor și microagresiunilor care te au ca țintă aproape constant. Pe de altă parte, încep să se miște și la noi lucrurile, din ce în ce mai multe femei își găsesc vocea împreună, prin intermediul diferitelor organizații sau, de ce nu, chiar al Instagram-ului – internetul poate fi o chestie minunată atunci când vine vorba de resurse și de empowerment, trebuie doar să știi unde să cauți!
Îmi doresc ca fiecare fată sau femeie care citește acum articolul ăsta și care a pățit un astfel de incident, să aibă curajul să vorbească – veți vedea că sentimentul ăla când realizezi că ai atâta susținere din partea altor femei la fel ca tine, cu aceleași experiențe sau cu unele similare, este mai mult decât empowering. Mai mult decât atât, îmi doresc ca femeile din România să poată merge cu capul sus pe stradă, în 2019, fără să se teamă și fără să se cocoșeze de frică să nu atragă atenția. Girl power!