Ce mai e nou in moda momentului

De la autosuficienta Miucciei Prada la aroganta lui Hedi Slimane, de la aerul introvertit al lui Yohji Yamamoto la teribilismul & grandomania duo-ului Dolce&Gabbana sau spiritul comercial al lui Riccardo Tisci si creativitatea lui Alexander Wang, moda recicleaza neobosita trend-uri.

Maurice Munteanu face curatenie in colectiile sezonului si alege castigatorii lozului cel mare.

Evident, totul a inceput intr-o zi oarecare de marti in redactia Elle. Domnica, destul de agitata, m-a intrebat ce am de gand in privinta materialului pe care tot amanam sa il scriu – un fel de monografie (daca ii pot spune asa) a colectiilor de toamna-iarna care au adus ceva relevant in moda momentului. Amuzata de privirea mea usor nemultumita, chiar imbufnata, a inceput sa rada. „Sunt absolut sigura ca nu iti place nimic. Sau, ma rog, aproape nimic. Și cu toate astea as vrea sa scrii cate ceva despre colectiile care ti-au placut.

Am selectat impreuna cateva nume, eu m-am revoltat, am selectat altele, iar scena asta s-a tot repetat de cateva ori. „In ritmul asta nu o sa mai scrii nimic, a concluzionat Domnica si a decis sa ne oprim asupra acelorasi colectii selectate initial – Prada, Dolce&Gabbana, Balenciaga, Givenchy, Saint Laurent, Yohji Yamamoto.

O sa credeti, poate, ca in redactia noastra domneste haosul. Nicidecum! Dar am constatat ca ne motiveaza micile discutii in contradictoriu si ca, pana la urma, ajungem, inevitabil, la aceleasi concluzii.

Bref, eu am ajuns acasa, mi-am luat laptop-ul in brate si am inceput sa ma tot gandesc la Givenchy si la Riccardo Tisci. Si uitandu-ma din nou la imagini, am avut un fel de viziune (am sa va rog sa nu radeti): mi-am imaginat-o pe Catherine Deneuve in rolul lui Marion Steiner din Ultimul metrou, imbracata in rochiile din matase cu imprimeuri fabuloase, sau in mantourile structurate din blana, toate un fel de piese-omagiu adus anilor 40, dar si anilor 80. Pana si sandalele din colectie semanau cu cele purtate de Madame Steiner in film, iar eu chiar ajunsesem sa reconstruiesc secventele mele preferate, imbracand-o pe Deneuve, cu ajutorul imaginatiei, in cateva dintre piesele care mi-au atras atentia in colectia Givenchy.

Nu intamplator l-am ales pe Riccardo Tisci. Spiritul sau profund comercial, dar si gratia infinita pe care o imprumuta modelelor sale, il transforma intr-un vizionar. Chiar daca este un vizionar care repeta motive deja consacrate, tot un vizionar se cheama ca este.

Dar nici nu terminasem bine cu Tisci, ca mi-a picat privirea peste imaginile selectate din show-ul Balenciaga. Ah, Wang! Acest copil teribil care nu se mai satura sa ne bage pe gat tot felul de chestii sport. Iar noi le devoram instantaneu, pentru ca ne plac. La o prima vedere, colectia Balenciaga pare un pic dezlanata – cateva duffle-coat-uri, rochii din piele, materiale tehnologice si influente sport. Dar nu este deloc dezlanata, dimpotriva. Wang a reusit sa echilibreze, intr-un mix cu o estetica impecabila, influente saptezeciste si nouazeciste, in cel mai pur spirit al sezonului. Iar atentia pe care a acordat-o siluetelor nu are cum sa treaca neobservata.

Hm, m-am intrebat, chiar, oare ce parere are Riccardo Tisci despre colectia Balenciaga? Sau Alexander Wang despre colectia Givenchy? Am o vaga parere, dar prefer sa ma abtin. Nu de alta, dar tocmai am de gand sa il introduc in scena pe Hedi Slimane. Si nu as vrea sa conturez un scandal intre designeri, fie el si imaginar. Pentru ca sunt absolut convins ca toti isi desfiinteaza colectiile intre ei. Dar asta ii si conserva atat de bine, probabil, si ii face extrem de competitivi.

Sunt sigur ca mai tineti minte succesul repurtat de celebrele rochii baby-doll semnate Yves Saint Laurent. Trebuie sa recunosc faptul ca Hedi Slimane a avut o intuitie incredibila si a reeditat cateva dintre piesele de arhiva ale casei, piese care reprezinta, de fapt, esenta brand-ului asa cum se contura el in perioada lui de glorie. Si a mai reusit o chestie remarcabila domnul Slimane. A portretizat parizianca! Da, da, chiar asa. Parizianca tipica, burgheza, aroganta, sofisticata, moody, cu un simt ascutit al modei si cu o estetica usor androgina, fara sa fie masculina. Personal, am exclamat „chapeau in momentul in care am vazut mantourile perfecte din stofa de lana, fustele micro-mini in carouri sau blazerele impecabile, la doua randuri de nasturi.

Sa nu credeti ca vom continua in acelasi registru, ar fi pacat. Ar fi fost o blasfemie din partea noastra sa trecem cu vederea revenirea spectaculoasa a lui Yohji Yamamoto. Si nu am sa fiu de acord cu voi daca o sa-mi spuneti ca a exagerat cu volumele si cu imprimeurile. Incercati sa faceti un efort de imaginatie si sa vizualizati piesele respective intr-un alt context, cu un alt tip de styling. Personal, consider ca mantourile din ultima colectie Yamamoto sunt mai mult decat perfecte si vorbesc, fara doar si poate, despre modernitate, despre nevoia de evolutie. OK, poate nu vor reprezenta un succes comercial fara margini, dar nu despre asta e vorba acum. Siluetele marca Yamamoto au lipsit destul de tare in ultima perioada, si era momentul unui remix. Iar Yohji Yamamoto si-a probat, din nou, genialitatea.

Well, cam asta se intampla la Paris. Am hotarat sa arunc o privire si pe la Milano, cu toate ca stiam exact unde ma voi opri. Mai este nevoie sa o prezint pe Miuccia Prada? Chiar inainte sa ma apuc sa scriu acest articol, ascultasem la un post de radio frantuzesc o emisiune despre partizanii socialismului utopic. Desi nimeni nu a mentionat-o acolo pe doamna Miuccia Prada, ar trebui, poate, sa stiti ca este o comunista convinsa. Va intrebati ce legatura are asta cu colectia ei de toamna-iarna si cu moda, in general? Are. Daca vorbeam despre Riccardo Tisci ca despre un vizionar, ar trebui sa ma refer la Miuccia Prada ca la cea care a inventat acest termen. Si sunt absolut convins ca si convingerile ei politice au avut un cuvant important de spus. Poate nu neaparat in ceea ce priveste direct partea creativa, dar cu siguranta in ceea ce priveste modul in care gestioneaza estetica brand-ului Prada.

Nu am sa merg pana acolo incat sa afirm ca splendida rochie din matase rosie, din ultima colectie, ar instiga la revolutie, fie ea si una spirituala. Am sa ma multumesc sa constat ca Miuccia Prada a reusit, din nou, sa umileasca multi designeri. Materialele impecabile, structurile perfecte, mix-ul rafinat de lana cu tul sau matase – totul este imperial!

Si pentru a incheia cum se cuvine, am lasat-o la urma pe Cenusareasa. Asa imi place mie sa o numesc pe noua femeie Dolce&Gabbana! Nu mai este un secret pentru nimeni ca tot ce fac, in ultima perioada, cei doi designeri devine un succes de casa. Daca pana acum Sicilia a jucat un rol vital in ecuatie, acum basmele cu zane contemporane par sa ii fascineze si mai tare pe designeri.

Dolce&Gabbana castiga in aceasta cursa a tendintelor tocmai prin volumele usor exgerate, prin folosirea acelor materiale pretioase, cu broderii artizanale si imprimeuri neasteptate, cu o simbolistica speciala. In plus, tinutele propuse de ei sunt teatrale, dar, paradoxal, extrem de purtabile. Iar feminitatea marca Dolce&Gabbana ramane un adevar de necontestat.

Indiferent daca sunteti sau nu de acord cu noi, trebuie sa recunoasteti ca nu v-ati plictisit analizand ceva mai atent colectiile de toamna-iarna. Acum stiti ce aveti de facut. Reciclati si voi, precum designerii, si nu uitati sa abordati moda cu mult umor. Cred ca asta reprezinta cheia succesului in 2014.

Foto: Imaxtree

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro