Ce greșești când crezi că te comporți ca la carte pentru a atrage un nou partener de cuplu

Ce consideri că faci bine cu acest posibil partener de cuplu se poate întoarce împotriva ta. La ce să fii atentă și să nu mai repeți.

Ai analizat onest dinamicile de relație din trecutul tău. Ce făceau partenerii tăi astfel încât declanșau din partea ta un răspuns nu tocmai sănătos. Ce făceai tu la început de relație, inclusiv înainte să deveniți oficial un cuplu. Și ai creat o listă de comportamente problematice, iar acum ești hotărâtă să procedezi invers. Doar că bunele intenții, conștiența asta de sine exagerată pot atrage alte complicații. Și să faci prea mult devine dăunător.

Insiști prea mult

Consideri că ai pierdut ocazii bune, persoane de calitate pentru că ai fost mult prea rezervată și oamenii aceia nu au perceput că exista reciprocitate? Te lăsai mult prea multă vreme… alergată până când ei renunțau și nu mai era cale de întors? Acum reacționezi fix invers, adică faci tu primul pas, suni și dai mesaje, doar că mult prea insistent. Devii intruzivă până când comportamentul acesta e chiar deranjant.

Disponibilitatea extremă

Știai despre tine că muncești mult prea mult, ești mult prea prinsă cu diverse activități și un partener de cuplu efectiv nu are loc în viața ta. Mai degrabă te-ar încurca și solicita până să fie el în sine o formă de stres. Și ți-ai restructurat viața și programul pentru a avea spațiu și tu, și o relație. Iar când cineva nou se arată la orizont renunți la orice faci sau ai planificat. Adică o altă variantă de extremă în care tot te sacrifici pe tine, obiectivele, pasiunile tale. Are nevoie de spațiu? Ești atât de înțelegătoare încât îi lași foarte mult și tu ești cea care abia există în programul lui.

Postura

Să nu ai brațele încrucișate, să fii orientată către el, să îl privești în ochi. Să nu fie o distanță între voi de poți parca o mașină, să nu îți atingi fața, să nu te joci excesiv cu părul. Să mergi și să stai dreaptă, să ai un pas hotărât și plin de încredere. Ești atât de concentrată să îți controlezi postura, să iasă cea corectă, încât nu mai ești atentă la el. Încât devine ceva regizat, studiat, superficial. Nu te conectezi emoțional la cel din fața ta pentru că ești foarte prinsă în gândurile tale de cum trebuie să procedezi mai departe absolut perfect, fără de greșeală. Naturalețea este neutralizată, la fel și micile gafe foarte simpatice. Ca și cum o femeie perfectă, impecabilă, de-a dreptul robotică a ieșit în oraș.

Adaptabilitatea

Vrei foarte mult să îl cunoști, să intri în lumea lui. Ești sigură că adaptabilitatea la celălalt este cheia succesului. Și te adaptezi până te doare corpul de încordare. Deoarece te angajezi în activități care sincer nu îți plac, ori nu atât de des, nu sunt genul tău. Fără să-ți dai seama faci o serie întreagă de compromisuri cu care nu te simți nici pe departe confortabil. Și trece timpul, relația avansează, iar tu constați că nu știi ce cauți acolo, nu te simți bine, nu te regăsești, nu ești fericită. Supradoza de adaptabilitate e o înstrăinare de propria persoană, în care nici nu ceri ce îți place sau ai nevoie. Ori dacă la un moment dat o faci, celălalt să fie surprins și deloc bucuros să te ia și pe tine în calcul.