Orice femeie trebuie să vadă aceste documentare. Te vor șoca și impresiona în același timp. - A Girl in the River: The Price of Forgiveness (2015)

Documentarul lui Sharmeen Obaid-Chinoy spune povestea Sabei, o tânără din Pakistan, care este împușcată de tatăl și unchiul său, pentru că a fugit de acasă să se căsătorească cu băiatul pe care îl iubea. Deoarece părinții ei consideră că această faptă a pătat numele și onoarea familiei, aceștia descid să o ucidă cu sânge rece, pe malul unui râu, ca mai apoi să-i arunce cadavrul în apă. Însă Saba reușește să se ridice din apă, glonțul trecându-i prin oraz și astfel sfidându-și moartea. Povestea ei este cutremurătoare, când te gândești că rudele ei nu cred că au făcut nimic greșit, iar sistemul de justiție din Pakistan achită crimele de oanoare - honor killings - dacă familia sau, în acest caz, victima, nu depune plângere și își iartă făptașul în fața judecătorului. Mi-este greu să-mi imaginez o astfel de societate, dar, iată, aceste lucruri se întâmplă și la ora actuală undeva în lume, unde mii de femei sunt ucise astfel, anual, fără ca cineva să suporte consecințele. Presiunea de pe umerii lor îi obligă cumva să ierte faptele rudelor masculine, pentru că bărbații sunt singurii care muncesc și aduc un venit familiei și pentru că doar astfel sunt reacceptați în societate. Fiind un stat care trăiește sub dogmele islamice, oamenii găsesc să interpreteze Coranul în favoarea lor. Lipsa educației și prezența sărăciei își spun cuvântul în aceste locuri dominate de ură, violență și crimă. Pe mine m-a adus la lacrimi momentul când Saba, gravidă fiind la sfârșitul documentarului, spune că și-ar dori să aibă o fată, pe care să o educe și să o învețe să fie curajoasă, să spună ce gândește și să lupte pentru drepturile ei. Cutremurător.

The Greatest Silence: Rape in the Congo (2007)

După cum probabil știi, Republica Democrată Congo a fost răpusă de războiul civil în anii ’90 și 2000. Conflictul din est, însă, a escaladat într-un mod incontrolabil, iar femeile au fost cele care au plătit prețul cel mai mare, fiind supuse unor torturi - la propriu - prin viol, inimaginabile. Lisa F. Jackson, autoarea documentarului, o victimă și ea a violului, a plecat în Congo să facă auzite vocile miilor, zecilor/sutelor de mii de femei care au trecut și trec prin infern - un medic intervievat spune la un moment dat că numărul victimelor este atât de mare încât nu au cum să dea unul exact, nici măcar aproximat. Lisa, însă, intră în zonele de conflict și încearcă să găsească cât mai multe femei care să vorbească despre traumă și să înțeleagă că nu sunt singurele care trec prin asta și că sunt atâtea alte femei solidare cu ele, pentru a le reda curajul și vocea. Documentarul este extrem de emoționant și te mișcă într-un mod greu de descris. Atunci când auzi soldați care au recunoscut că au violat, au mutilat și au torturat în masă femei și nu regretă, deoarece li se spunea că prin viol ei capătă putere ca să învingă inamicul sau vorbesc despre aceste „puteri magice” pe care le dobândesc prin faptele lor de neiertat, îți dai seama despre dimensiunea acestui fenomen. Însă crimele lor sunt trecute cu vederea, fiindcă nimănui nu-i pasă de bietele femei iar autoritățile nu fac nimic în acest sens. Este un cerc vicios, un sistem toxic iar femeile sunt cele care suportă majoritatea consecințelor. Este ca o luptă cu morile de vânt, iar strigătele lor sunt surde, chinuitoare și, în final, le sunt fatale.

Societatea afgană este una condusă de legea islamică, după cum probabil știi deja. Documentarul tratează drama a trei femei dintr-o închisoare din Afganistan, care au fost acuzate de relații sexuale premaritale, fugă de acasă sau sodomie – cu sensul de sex anal. Femeile din societățile islamice sunt văzute drept cetățeni de mâna a doua, iar cuvântul lor cântărește jumătate cât cuvântul unui bărbat. În general, în orice circumstanță, femeia este cea vinovată dacă fuge de lângă soțul ei când acesta o bate, o umilește sau o torturează. Ea este vinovată în cazurile de viol pentru că a furat mințile bărbatului, l-a ademenit, iar acesta i-a căzut în plasă. Tot ea este vinovată dacă spune ce gândește, dacă are o părere, dacă nu se mărită sau dacă îndrăznește să calce peste cuvântul bărbatului. Acțiunea are loc în această pușcărie, unde femeile stau cu copiii lor, fiindcă, dacă au fost arestate, nu are cine să aibă grijă de aceștia. Judecătorii decid sentința în funcție de legea Coranului, care niciodată nu îi este favorabilă femeii. A fi prizonieră într-un astfel de loc este, câteodată, chiar o scăpare, așa cum povestește una dintre femei, care spune că preferă să stea în închisoare, decât să fie eliberată și să meargă acasă, unde, cel mai probabil, o așteaptă moartea. Altele speră, însă, că mai au o șansă să se mărite după ce ies de acolo, cu toate că este o stigmă uriașă, o rușine pentru familie și lipsă de onoare și respect față de rude, comunitate și, nu în ultimul rând, de Allah.

Documentarul lui Derek Hammeke o are în plan principal pe Stephanie Freed, o femeie din Statele Unite cu o viață extrem de confortabilă, care, însă, pleacă într-o misiune în Cambodgia pentru a le veni în ajutor victimelor traficului de carne vie. Ea reușește să înființeze o organizație și clădește această casă pentru femeile supraviețuitoare, pentru a le da o nouă șansă la viață. Poveștile a trei tinere, care au fost traficate în timpul adolescenței, abuzate, maltratate și drogate în mafia cambodgiană, ies la lumină, iar modul în care sunt relatate îți deschide ochii asupra nenorocirilor care se întâmplă la ordinea zilei în această parte de lume. Stephanie le aduce la acest adăpost creat pentru a le integra din nou în societate, punându-le la dispoziție terapie, un cămin și o educație pentru ca acestea să se poată, la un moment dat, întoarce acasă. Având în vedere că o femeie traficată este văzută ca o paria a societății, este foarte greu să te lupți cu mentalitatea oamenilor. Însă, Stephanie și organizația ei reușesc să le dea acestor tinere o nouă șansă la viață. Ce înseamnă, cum arată și care sunt consecnțele situației sinistre sunt doar câteva aspecte din acest documentar care reprezintă realitatea sumbră a mii de femei din Asia sudestică.

Ca urmare a sinistrului caz de viol în grup care a avut loc în decembrie 2012 - când o studentă la medicină din New Delhi a fost violată, mutilată și apoi lăsată să moară într-un autobuz - societate indiană a ieșit în stradă pentru prima oară ca să aducă în discuție siguranța femeilor. În istoria acestei țări, asta reprezintă o premieră ce a reușit să schimbe legi și să deschidă ochii oamenilor asupra egalității între sexe, violenței domestice, abuzurilor asupra femeilor, violurilor etc. Documentarul urmărește acțiunile ce au succedat întâmplării macabre, felul în care poliția a început să își facă treaba mai serios, modul în care femeile au fost încurajate să raporteze aceste crime, să capete curaj și încredere. Cu toate că va mai dura mult până când sistemul să funcționeze cum trebuie, este un început bun de-a educa o populație care se ghidează încă după tradiții misogine, în care femeia este o proprietate, un bun de schimb practic, iar atunci când se întâmplă să devină victima unui viol, este aruncată la marginea societății. De ce? Pentru că mentalitatea toxică spune că totul se întâmplă din vina ei - felul în care se îmbracă, modul în care se prezintă, libertatea pe care o are etc.