E important să analizezi aceste aspecte ale propriei persoane. Îți vor crește calitatea vieții și gradul de satisfacție.
De cele mai multe ori tendința este de a pune sub lupă comportamentul partenerului. Ce face și ce nu face el. La fel și în ceea ce privește prietenii, colegii de serviciu sau familia. Proces în care omiți să te uiți la tine și să descoperi dinamica ta interioară, dialogul pe care îl porți în mintea ta, să îți evaluezi comportamentele. Asta nu înseamnă că ceilalți nu mai au partea lor de responsabilitate, dimpotrivă, ci că înveți să îți fi mai fidelă ție și nevoilor tale.
Oare cât ești de conectată la propria persoană? Și dacă nu ești conectată la tine autentic, cum ai putea fi conectată și la partenerul sau prietenii tăi? Această analiză personală te pune față în față cu tine și creează premisele unei relații mai bune, mai sănătoase cu tine și cu ceilalți.
Când începi și te înțelegi pe tine, îți arăți acceptare, blândețe, generozitate, treptat exersezi și empatia în raport cu cei din jur. Este ca un fel de antrenament de bază pentru înțelegerea emoțiilor persoanelor dragi ție, să te pui în papucii lor, lucru care îți era poate uneori greu de realizat.
Autoanaliza este ca o scanare ce îți arată puncte forte de care uitasei sau nici nu le conștientizai. Ele cresc stima de sine, încrederea în propriile forțe, apare tentația de a-ți asuma riscuri sau a porni pe un drum de care te temeai. În același timp și punctele slabe sunt identificate. Unde e necesar să te perfecționezi, cum să faci asta.
Paletarul de emoții este foarte divers și, deși la prima vedere nu e deloc dificil să le numești (cine nu a auzit de tristețe sau bucurie?!), poți descoperi cât de greu poate fi să identifici corect și să numești adecvat ceea ce simți. Sau să observi emoția primară ascunsă de furie. Iar dacă ești pregătită oricând să experimentezi emoțiile pozitive, de cele negative fugi. Și astfel nu vezi nici mesajul pe care îl poartă. Sau cum ele devin o resursă, energia pentru a ieși din acel îngheț în care nu (re)acționezi nicicum.
De ce te răzbuni? Pentru că ești rănită? De ce te detașezi emoțional? Pentru că e prea greu de dus tristețea? De ce evadezi în muncă? Deoarece te simți singură în doi sau singură fără un partener de cuplu stabil? De ce accepți lucruri care de fapt nu sunt ok pentru tine? Deoarece te temi să nu fii respinsă? De ce ești Femeia Fantastică ce niciodată nu cere ajutor și le face ea singură pe toate? Oare crezi că nu te poți baza pe ceilalți și te-ai săturat să fii dezamăgită, iar astfel consideri că te protejezi? Sau dacă nu intervii tu lucrurile nu vor fi duse la bun sfârșit? Explorând gândurile, emoțiile generate de acestea și comportamentele ce le urmează descoperi acele modalități de a face față care nu sunt funcționale, nu servesc nevoilor tale emoționale.
Foto: PR