Câteva motive pentru care merită să vizitezi Timișoara – Capitală Europeană a Culturii

Câteva zile la Timișoara mi-au dat ocazia să descopăr noi experiențe, galerii cu exponate impresionante, hub-uri culturale și să stau de vorbă cu localnici care aduc valoare în comunitate. În plus, l-am ascultat într-un dialog captivant pe laureatul Premiului Nobel Orhan Pamuk.

Timișoara este desemnată Capitala Europeană a Culturii în 2023 și găzduiește pe tot parcursul anului un adevărat festival de artă, tehnică și istorie analogică, road performance-uri într-un camion, conferințe cu personalități de renume, sesiuni de plantare, concerte, ateliere de dans, expoziții, cât și tururi ghidate, lansări de carte și multe altele.

M-am numărat printre cei care au avut parte în doar câteva zile în oraș de o experiență culturală vastă, în care am vizitat expoziții importante, cum este retrospectiva Victor Brauner : Invenții și Magie, am stat de vorbă cu oameni cu povești unice și emoționante, în urma cărora am tras propriile concluzii ce rămân imprimate în suflet. În patru zile de press trip la invitația organizatorilor, am cunoscut o lume diferită față de cea cu care eram obișnuită și am învățat că arta poate avea atât de multe forme încât pot să mă regăsesc în ea. Iată ce mi-a rămas întipărit în minte din scurta mea vizită – locuri și experiențe pe care te sfătuiesc să le încerci anul acesta, pentru că ai ce să vezi.

AMBASADA, un hub cultural care aduce oamenii împreună

ELLE a fost la fața locului pentru a înțelege mai bine cum se desfășoară activitățile dedicate Capitalei Culturale Europene și ce înseamnă, mai exact, această experiență culturală inedită. Deși patru zile de foc nu sunt suficiente pentru a descoperi toate inside-urile orașului și a participa la toate evenimentele artistice, am avut ocazia să ajung în locuri cheie, cu care timișorenii se mândresc.

Printre cele mai impresionante experiențe de care m-am lovit până acum a fost, cu siguranță, comunitatea Faber, mai exact programul Building a community. Înființată în 2006, comunitatea și-a propus să aducă la un loc oameni diferiți, dar cu aceeași dorință: să ofere celorlalți cât mai mult din ceea ce iubesc. Astfel, treptat, obiectivul Centrului Cultural PLAI a luat diferite forme: festival, intervenții urbane, reconversii industriale, ocuparea spațiului urban și producții artistice construite special pentru impact și colaborare.

„Perioada de pandemie ne-a făcut să simțim tot mai mult nevoia spațiilor de întâlnire, spații de lucru individuale și modele de funcționare diferite. Așa cum pentru AMBASADA am visat și muncit la un model de sustenabilitate prin care un ONG cultural, o întreprindere socială, în plus, să fie partener egal în economia locală și să genereze un exemplu de „se poate” prin găzduirea creativilor și a inovatorilor sociali, Building a community este un living lab, un studiu de caz hibrid, care se dezvoltă ascultând nevoile antreprenorilor atipici, care sunt suflul creativ al unei comunități funcționale. Creat din containere maritime scoase din uz și cu interioare naturale din placaj brut de plop, spațiile găzduiesc unii dintre cei mai activi antreprenori creativi din Timișoara într-un exercițiu hibrid de reziliență”, ne transmite reprezentantul AMBASADA.

Într-un tur special susținut de Andrea Curuț, managerul AMBASADA, am descoperit că Building a community este cu și despre oameni. Micii antreprenori locali au primit șansa extraordinară de a se dezvolta cu sprijinul comunității și de a oferi mai departe suport pentru cei aflați la nevoie. Astfel, brandurile Ludic, OilRight, ONE, Space Artisan, UnLoc, Alimeria, Gruni, Boobie Love și Paul & Jo, care au crescut odată cu proiectul de la Faber, au atins un succes mult dorit.

„Ambasada a început ca și o întreprindere socială încă de la deschidere. În primul rând, având angajați din medii nefavorabile. Am lucrat cu tineri care au crescut în centrele de plasament, i-am format mult timp, 5 ani au fost alături de noi. Tot ca o componentă socială, dar legată de anumite beneficii sau suport, pe care le-am oferit organizațiilor și non-profit sau celor la început de drum, sunt spațiile gratuite. La fel ca și în clădirea Faber, în AMBASADA avem rolul de a ajuta comunitatea. Când ne-am mutat aici, ne-am gândit să facem niște spații permanente, long-term pentru ei. Așa s-a născut Building a Community. Zona de containere recondiționate găzduiește proiecte fie artistice, fie întreprinderi sociale”, povestește Andrea, în timpul turului printre containerele personalizate ale fiecărui antreprenor, care reprezintă micul lor atelier de creație.

Building a community plănuiește să se extindă dincolo de granițele Timișoarei, iar următoarea locație vizată este București.

O întoarcere în timp la Muzeul Consumatorului Comunist

Imagini din copilărie mi-au revenit imediat în minte când am intrat în spațiul mic și înghesuit, dar plin de farmec al Muzeului Consumatorului Comunist. Ovidiu Mihăiță, co-fondatorul Teatrului Auăleu, care se află în interiorul muzeului, le oferă oamenilor ce îi calcă pragul libertatea de a vizita după bunul plac încăperile cu iz comunist, exact așa cum erau în urmă mai bine de 30 de ani. Acesta a colecționat de-a lungul anilor peste 10 mii de obiecte casnice, care se regăseau în apartamentele familiilor ce trăiau în perioada comunistă în România.

Pentru orice persoană cel puțin familiarizată cu perioada respectivă, este o întoarcere în timp, iar nostalgia își face simțită prezența prin fiecare jucărie sau bibelou pe care poate doar bunicii le mai au în case. Cu toate acestea, pentru cine își dorește să descopere mai multe despre acele vremuri sau să simtă atmosfera din casele românilor, muzeul cu intrare liberă pune la dispoziție o experiență unică. Discutând cu Ovidiu la masa de lângă soba veche, am aflat cum a luat naștere acest concept și de ce a transformat o casă simplă într-o punere în scenă a stilului de viață în timpul dictaturii comuniste.

„Eu sunt colecționar de discuri și am prieteni care colecționează te miri ce. M-am întâlnit cu ei într-o dimineață și eram supărați că nu mai găseam nimic (n.r. obiecte vechi). Noi am deschis în 2015 muzeul, dar discuția era în 2010. Mă gândeam că dispare o lume, se arunca totul la gunoi și nu o să mai ai unde să vezi așa ceva. Am zis atunci, în dimineața aia, că trebuie făcut un muzeu cu toate lucrurile astea. După câteva zile m-am gândit să fie un muzeu cu obiectele acestea cotidiene, cu care mulți oameni mai au nostalgii, inclusiv noi, când vedem o jucărie. Atunci am zis că trebuie făcut. Ideea mi se părea bună și am zis că trebuie să aibă și forma unui apartament. A durat 5 ani de la prima discuție și am tot primit lucruri de la oameni. Inițial am strâns eu de prin piețe, de la gunoaie, de peste tot. După, deja nu mai aveam spațiu”, spune Ovidiu.

Tot Ovidiu mărturisește că, în continuare, rămâne surprins de emoțiile celor care îi trec pragul. El povestește cum mulți dintre adulți se emoționează până la lacrimi în momentul în care au în față acele amintiri și se transpun în acea perioadă. Ba mai mult, deși ar fi fost greu de crezut la început, mulți copii din ziua de astăzi sunt fascinați să vadă „cum arăta viața odată.” Colecția formidabilă de obiecte cotidiene este apreciată și de străini, iar multe dintre ele au rol de recuzită pentru filme internaționale ce prezintă stilul de viață al românilor înainte de ’89 în detaliu, un aspect cu care gazda se mândrește. Dorința lui Ovidiu cea mai mare? Să găsească singurul obiect pe care nu îl are în colecție.

„Sunt atașat de un singur obiect pe care nu îl am, este un tractoraș pe care îl aveam în copilărie, roșu, cu pedale și cu volan, din plastic, unul oribil. Am fotografia acasă. L-am căutat în toată România, la anticariate, peste tot. Nimeni nu îl are. Sper, poate într-o zi, să îl găsesc„, a mai spus acesta.

Orhan Pamuk, în dialog cu Radu Paraschivescu

După cele două opriri în care deja mă încărcasem cu energia pozitivă a oamenilor și am descoperit noi perspective de viață, am participat la conferința organizată de Universitatea de Vest din Timișoara, „Orhan Pamuk în dialog cu Radu Paraschivescu.” Scriitorul de origine turcă, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2006, a oferit publicului detalii neștiute despre cariera sa ca scriitor și cel mai important, a dezvăluit cum își găsește inspirația în fiecare zi. De asemenea, Universitatea i-a acordat scriitorului titlul de Doctor Honoris Cusa într-o festivitate specială, organizată marți, pe 4 aprilie.

„Eu, personal, reușesc să supraviețuiesc ca scriitor fericit. Uneori ai combustibilul să trăiești ca să scrii, să trăiești pentru a experimenta viața. Dar unii dintre noi prețuiesc în secret plânsul, găsesc alinarea în asta și așa pot scrie. Își iau energie din a fi puși în postura în care te întrebi: „Cum ies eu din situația asta?”. Sunt foarte încântat să trăiesc într-o casă mare, cu douăzeci de mii de cărți, și să am bibliotecarul doar la mine în minte. Am auzit de o carte despre un protagonist care iubește cărțile și am simțit că este despre mine. Însă, am fost și criticat ca fiind un scriitor prea atașat de citit. E parțial adevărat. Îmi bazez cărțile cel mai mult pe lecturi, deși conțin și discuțiile mele cu oamenii, observațiile asupra lor și intervin prin propria imaginație. Dar nu îmi pot imagina o viață fără lectură, deși cumpăr mai multe cărți decât citesc. Nu este pentru că nu îmi place viața mea, îmi place să fi trăit în aceeași cameră, înconjurat de cărți, pentru aproape 45 de ani deja. Ca scriitor de ficțiune, așa trăiești, singur într-o încăpere”, spunea Orhan Pamuk, și am rămas multă vreme cu vorbele lui în minte.

Expoziția Victor Brauner – „Invenții și Magie”

Expoziția Victor Brauner – „Invenții și Magie” este unul dintre principalele puncte de atracție în cadrul proiectului Timișoara 2023. Prima retrospectivă a artistului în țara sa natală, atât de așteptată și de importantă pentru a aduce publicul de la noi mai aproape de opera sa, s-a deschis publicului larg pe 17 februarie și poate fi vizitată până pe 28 mai. Muzeul Național de Artă Timișoara găzduiește cea mai importantă și cuprinzătoare expoziție din Europa de Est dedicată artistului de origine română Victor Brauner, a cărui carieră a fost fulminantă la nivel internațional, acesta fiind nu doar un pion important al avangardei românești, dar și al fondatorilor suprarealismului, dar care rămâne, în afara cercurilor pasionaților de artă, aproape necunoscut la noi.

Într-un tur special organizat împreună cu reprezentanții Comisiei pentru Cultură din Parlamentul European, am fost martorii celei mai impresionante expoziții suprarealiste, aflând povestea din spatele fiecărei creații a celebrului artist român expusă aici.

Expoziția-eveniment aduce în fața publicului peste 100 de lucrări (picturi, desene, ilustrații, sculpturi) menite să ofere o imagine de ansamblu asupra vieții și practicii artistice a lui Victor Brauner. Expoziția este emoție pură și nu poate fi ratată.

O altă experiență culturală ce reprezintă un must pentru iubitorii de artă și nu numai este expoziția „Chronic Desire – Sete Cronică', un show uriaș întins în patru locuri din oraș, din care am apucat să văd doar instalațiile semnate de Mihaela Cimpeanu și Sead Kazanxhiu, la Comenduirea Garnizoanei, în Piața Libertății, dar și Biblioteca RomaMoMA de la Bastionul Maria Theresia – parte dintr-un proiect ce atrage atenția asupra lucrărilor create de artiști din comunitatea romă.

„Chronic Desire — Sete cronică” este gândită ca o propunere de vocabulare: ale privirii, simțirii și scrierii, care pot fi instrumente utile în lectura prezentului brutal pe care îl experimentăm toți. Această expoziție propune practici artistice care sondează istoria și pot aduce, astfel, în discuție momentul critic actual – politic și ecologic. De la lucrările expuse și emoțiile și gândurile pe care le stârnesc, până la amplasarea în clădiri emblematice ale orașului, „Chronic Desire – Sete Cronică” mi-a stârnit interesul pentru a descoperi mai multe lucruri despre această sferă a artei.

Prima mea vizită la Timișoara a fost mai mult decât anticipam, de fapt mi-a depășit toate așteptările. Dincolo de atmosfera prietenoasă a orașului, am avut ocazia să ies din zona mea de confort și să descopăr alte activități ce-și pot face locul printre obiceiurile mele.

„Timișoara 2023” a fost o pauză de la social media, o pauză de care aveam nevoie fără să știu și care mi-a oferit noi percepții despre cum poate fi petrecut timpul liber, dar mai ales despre oameni și poveștile lor. În zilele în care ne concentrăm tot mai mult pe lucruri poate nesemnificative, o astfel de experiență culturală devine un must pentru a ne reconecta cu lumea frumosului.

Pentru a fi la curent cu diversele evenimente culturale ce au loc în Timisoara, atât cele incluse în Programul Cultural TM2023, cât și altele, găsești informații pe timisoara2023.eu.