Sa facem cunostinta! Ma numesc Alina Baisan, am 665 de prieteni, dansez tango, practic Nordic Walking, dau share mereu la niste poze cu posete si recordul meu de like-uri a fost de 200, la o poza cu mine insarcinata (stiu, lumea reactioneaza isteric la poze cu gravide, copii, pisici si catei). Cam asta poti sa afli despre mine dand o raita pe Facebook. La o cautare pe Google s-ar putea sa gasesti si cateva referinte la articolele mele din revista. E oare suficient ca sa-ti faci o idee despre cine sunt in viata reala? Inseamna oare ca ma cunosti? Ma vei saluta pe strada pentru ca figura mea iti pare familiara?
In realitate, chiar ma cheama asa, din cand in cand dansez tango, tot mai rar merg la Nordic Walking si din toata lista respectiva de prieteni cu greu gasesc zece persoane cu care ma intalnesc sporadic. Toti ne construim selectiv identitatea sociala virtuala si de cele mai multe ori alegem profilul care ne avantajeaza. Nu vom pune, nu-i asa, poze cu noi chioare de somn dimineata, ci unele cu noi zambind, dupa ce am turnat machiajul de rigoare pe fata; nu vom arata ca ne-am petrecut weekend-ul in pijama, vizionand seriale, ci vom astepta rabdatoare city break-ul la Barcelona pentru peisaje urbane mai ofertante; nu vom posta pranzul de fiecare zi de la cantina, ci un dish sofisticat, servit la un restaurant proaspat deschis in oras. Si asta in cazurile ceva mai fericite, in care ne mentinem un comportament relativ decent pe retelele de socializare.
Pentru ca tendinta de a exagera e mare cand vine vorba de mediul virtual si ea duce de obicei la geneza unor specii umane ireale, cu care sigur ati facut cunostinta si voi pe propriul wall. De dragul exemplului, sa insiram cateva prototipuri. Avem genul glam: mereu aranjata, cu ochelari de soare, buze intredeschise, tinuta mereu in tendinte. E ba la mare, ba in club, pe terasa cu prietenele, la restaurant, pe iaht, pe marginea piscinei. Vorbim de o impatimita a selfie-ului.
Cand genul acesta creste mare, trece la faza familista, de diva familista, mai exact: „eu cu sotul meu superb la cele mai hot evenimente mondene, in rochia primita de la designerul X, eu cu copiii mei reusiti, cuminti, frumosi si destepti, eu in casa mea superba, eu la job-ul meu de vis, eu superba in parc, la jogging, eu mancand sanatos, eu superba la volan. Si mai e si genul zen: mediteaza, practica yoga, da citate inspirationale, citeste Osho, posteaza poze cu peisaje senine, arunca cu fericire in stanga si-n dreapta si, din cand in cand, scrie propriile maxime, pe care ar putea sa le includa intr-o mica culegere de intelepciune personala, dar nu o face. (Mentiune: daca te recunosti in randurile de mai sus, pe cuvant ca e pura coincidenta! Si, evident, persoanele publice se exclud. Smiley!)
Profilul nostru din social media ne obliga sa ne asumam anumite roluri virtuale, care au mai mult sau mai putin de-a face cu viata noastra reala. Avem ocazia sa ne construim o identitate cu care defilam, care ne poate aduce critici sau ne poate mangaia ego-ul. Iar ego-ul e cel mai scarpinat, in toata povestea asta. Cate dintre noi n-au postat poze cu ele si au asteptat cu sufletul la gura sa curga like-uri si comentarii: „Esti superba!, „Arati superb!, „Wow, ce aparitie!. Aceste laude mai mult sau mai putin gratuite nu fac decat sa ne alimenteze narcisismul si sa ne creeze iluzia ca am fi niste mini-celebritati. Iata de ce, incetul cu incetul, incepem sa avem tot mai mult grija de imaginea pe care o afisam, de ceea ce postam, de link-urile la care dam share. Incepem sa stergem tag-urile la pozele care ne dezavantajeaza, postam numai fotografii usor retusate sau macar trecute printr-un filtru, stergem comentariile negative, blocam user-ii care ne deranjeaza, devenind actorii principali ai propriului scenariu virtual perfect.
Si avand atatia prieteni interesati de viata noastra, atatia follower-i pe Twitter si Instagram, ne simtim datoare sa-i tinem la curent cu viata noastra extraordinara. Asa ajungem sa nu mai facem lucruri pentru noi, ci sa le facem pentru ca „fanii nostri sa vada cat de cool suntem noi: nu mai mergem la restaurant doar pentru a manca, ci pentru a ne fotografia meniul apetisant din farfurie, nu ne mai iubim doar pentru ca ne iubim, ci pentru a arata pe cine am pus mana, nu mai citim carti doar de dragul lecturii, ci pentru a arata ce preocupari intelectuale interesante avem, nu mai mergem la concerte ca sa ascultam o trupa live, ci pentru a inregistra totul cu telefonul si a demonstra ca am fost acolo. Altfel spus, nu ne mai traim viata in direct, ci pentru a o posta ulterior pe retelele de socializare.
Un Photoshop generalizat
Mai mult decat cuvintele, limbajul din social media opereaza cu imagini, cu fotografii mai exact. In timp ce vedetele pledeaza pentru renuntarea la Photoshop sau pentru moderatie in folosirea retusarii, exista sute de articole care se grabesc sa ne invete cum sa ne facem un selfie reusit, cum sa folosim lumina in mod flatant, cum sa ne ascundem imperfectiunile si cum sa prelucram pozele in asa fel incat sa aratam perfect.
Nu e de ajuns ca fotografiile fara un filtru de Instagram ni se par acum fade si lipsite de orice stralucire, dar au aparut aplicatii care ne ajuta sa ne prelucram selfie-ul impecabil. Perfect365 e o aplicatie gratuita, aparuta in urma cu vreo doi ani, care in doi timpi si trei miscari iti uniformizeaza tenul, iti adauga gene false, iti redimensioneaza nasul si iti albeste dintii, astfel incat tu sa postezi imediat pe Internet imaginea perfecta cu tine. Si nu e singura aplicatie de genul acesta. Exista FaceTune, ModiFace, Visage Lab si asa mai departe (gasesti un articol cu informatii detaliate pe www.elle.ro).
Page: 1 2