Ne petrecem foarte mult timp din viata in mediul online si consumam multa energie pentru a ne construi o identitate virtuala care sa ne placa si sa ne reprezinte. Insa cat de indepartata este aceasta fata de viata noastra reala?
Sa facem cunostinta! Ma numesc Alina Baisan, am 665 de prieteni, dansez tango, practic Nordic Walking, dau share mereu la niste poze cu posete si recordul meu de like-uri a fost de 200, la o poza cu mine insarcinata (stiu, lumea reactioneaza isteric la poze cu gravide, copii, pisici si catei). Cam asta poti sa afli despre mine dand o raita pe Facebook. La o cautare pe Google s-ar putea sa gasesti si cateva referinte la articolele mele din revista. E oare suficient ca sa-ti faci o idee despre cine sunt in viata reala? Inseamna oare ca ma cunosti? Ma vei saluta pe strada pentru ca figura mea iti pare familiara?
In realitate, chiar ma cheama asa, din cand in cand dansez tango, tot mai rar merg la Nordic Walking si din toata lista respectiva de prieteni cu greu gasesc zece persoane cu care ma intalnesc sporadic. Toti ne construim selectiv identitatea sociala virtuala si de cele mai multe ori alegem profilul care ne avantajeaza. Nu vom pune, nu-i asa, poze cu noi chioare de somn dimineata, ci unele cu noi zambind, dupa ce am turnat machiajul de rigoare pe fata; nu vom arata ca ne-am petrecut weekend-ul in pijama, vizionand seriale, ci vom astepta rabdatoare city break-ul la Barcelona pentru peisaje urbane mai ofertante; nu vom posta pranzul de fiecare zi de la cantina, ci un dish sofisticat, servit la un restaurant proaspat deschis in oras. Si asta in cazurile ceva mai fericite, in care ne mentinem un comportament relativ decent pe retelele de socializare.
Pentru ca tendinta de a exagera e mare cand vine vorba de mediul virtual si ea duce de obicei la geneza unor specii umane ireale, cu care sigur ati facut cunostinta si voi pe propriul wall. De dragul exemplului, sa insiram cateva prototipuri. Avem genul glam: mereu aranjata, cu ochelari de soare, buze intredeschise, tinuta mereu in tendinte. E ba la mare, ba in club, pe terasa cu prietenele, la restaurant, pe iaht, pe marginea piscinei. Vorbim de o impatimita a selfie-ului.
Cand genul acesta creste mare, trece la faza familista, de diva familista, mai exact: „eu cu sotul meu superb la cele mai hot evenimente mondene, in rochia primita de la designerul X, eu cu copiii mei reusiti, cuminti, frumosi si destepti, eu in casa mea superba, eu la job-ul meu de vis, eu superba in parc, la jogging, eu mancand sanatos, eu superba la volan. Si mai e si genul zen: mediteaza, practica yoga, da citate inspirationale, citeste Osho, posteaza poze cu peisaje senine, arunca cu fericire in stanga si-n dreapta si, din cand in cand, scrie propriile maxime, pe care ar putea sa le includa intr-o mica culegere de intelepciune personala, dar nu o face. (Mentiune: daca te recunosti in randurile de mai sus, pe cuvant ca e pura coincidenta! Si, evident, persoanele publice se exclud. Smiley!)
Profilul nostru din social media ne obliga sa ne asumam anumite roluri virtuale, care au mai mult sau mai putin de-a face cu viata noastra reala. Avem ocazia sa ne construim o identitate cu care defilam, care ne poate aduce critici sau ne poate mangaia ego-ul. Iar ego-ul e cel mai scarpinat, in toata povestea asta. Cate dintre noi n-au postat poze cu ele si au asteptat cu sufletul la gura sa curga like-uri si comentarii: „Esti superba!, „Arati superb!, „Wow, ce aparitie!. Aceste laude mai mult sau mai putin gratuite nu fac decat sa ne alimenteze narcisismul si sa ne creeze iluzia ca am fi niste mini-celebritati. Iata de ce, incetul cu incetul, incepem sa avem tot mai mult grija de imaginea pe care o afisam, de ceea ce postam, de link-urile la care dam share. Incepem sa stergem tag-urile la pozele care ne dezavantajeaza, postam numai fotografii usor retusate sau macar trecute printr-un filtru, stergem comentariile negative, blocam user-ii care ne deranjeaza, devenind actorii principali ai propriului scenariu virtual perfect.
Si avand atatia prieteni interesati de viata noastra, atatia follower-i pe Twitter si Instagram, ne simtim datoare sa-i tinem la curent cu viata noastra extraordinara. Asa ajungem sa nu mai facem lucruri pentru noi, ci sa le facem pentru ca „fanii nostri sa vada cat de cool suntem noi: nu mai mergem la restaurant doar pentru a manca, ci pentru a ne fotografia meniul apetisant din farfurie, nu ne mai iubim doar pentru ca ne iubim, ci pentru a arata pe cine am pus mana, nu mai citim carti doar de dragul lecturii, ci pentru a arata ce preocupari intelectuale interesante avem, nu mai mergem la concerte ca sa ascultam o trupa live, ci pentru a inregistra totul cu telefonul si a demonstra ca am fost acolo. Altfel spus, nu ne mai traim viata in direct, ci pentru a o posta ulterior pe retelele de socializare.
Mai mult decat cuvintele, limbajul din social media opereaza cu imagini, cu fotografii mai exact. In timp ce vedetele pledeaza pentru renuntarea la Photoshop sau pentru moderatie in folosirea retusarii, exista sute de articole care se grabesc sa ne invete cum sa ne facem un selfie reusit, cum sa folosim lumina in mod flatant, cum sa ne ascundem imperfectiunile si cum sa prelucram pozele in asa fel incat sa aratam perfect.
Nu e de ajuns ca fotografiile fara un filtru de Instagram ni se par acum fade si lipsite de orice stralucire, dar au aparut aplicatii care ne ajuta sa ne prelucram selfie-ul impecabil. Perfect365 e o aplicatie gratuita, aparuta in urma cu vreo doi ani, care in doi timpi si trei miscari iti uniformizeaza tenul, iti adauga gene false, iti redimensioneaza nasul si iti albeste dintii, astfel incat tu sa postezi imediat pe Internet imaginea perfecta cu tine. Si nu e singura aplicatie de genul acesta. Exista FaceTune, ModiFace, Visage Lab si asa mai departe (gasesti un articol cu informatii detaliate pe www.elle.ro).
Editorii foto din intreaga lume se pot inscrie la cursuri de recalificare, la fel si chirurgii plasticieni sau chiar make-up artistii. Si cine ne poate condamna pentru ca vrem sa aratam perfect, macar in pozele de pe net, daca nu si in viata reala? Din moment ce in jurul nostru nu vedem decat un singur standard de frumusete, acela editat, dorinta si presiunea de a arata perfect sunt tot mai mari, iar mijloacele de a o obtine, chiar si virtual, sunt tot mai la indemana.
Dar sa nu uitam ca identitatea sociala incepe cu un nume. Chiar daca Facebook, YouTube si Google Plus au incercat sa impuna politica „numelor adevarate, inchizand conturi sau nepermitand deschiderea altora noi, lumea foloseste in continuare identitati false online, si unii au argumente solide sa o faca: se ascund de urmaritori, de „fosti abuzivi sau chiar de guverne care vor sa detina controlul asupra populatiei. Sa nu uitam ca Turcia a interzis Twitter-ul in 2014!
La inceput, pe cand Facebook era o retea limitata la mediul universitar, studentii si elevii isi dadeau numele sub care erau cunoscuti la scoala, nu neaparat pe cel din buletin. Dar odata cu cresterea comunitatii, folosirea numelui real a devenit inconfortabila pentru unii. Cu toate astea, cand vedetele au accesat Facebook-ul, nimeni nu le-a cerut sa-si treaca numele din buletin, ci numele de scena, delimitandu-se insa de restul muritorilor prin sistemul de fan page. Insa de cand reteaua si-a dezvoltat potentialul economic, facand din membrii comunitatii tinta perfecta pentru advertiser-i si brand-uri, Facebook incurajeaza folosirea identitatii reale, sub pretextul sigurantei retelei: „pentru ca toata lumea sa stie cu cine are de-a face atunci cand comunica cu o alta persoana.
Mai mult, in urma cu doi ani, compania a dus o adevarata vanatoare de user-i care actionau sub pseudonim, pentru care a fost aprig criticata. Sub indemnul „Ajuta-ne sa imbunatatim serviciile Facebook, acesta isi „incuraja utilizatorii sa raspunda la urmatoarea intrebare: „Te rugam sa ne ajuti sa intelegem cum foloseste lumea Facebook. Raspunsul tau este anonim si el nu va afecta contul prietenului tau. Foloseste prietenul tau numele sau real?. Si puteai alege intre urmatoarele variante de raspuns: „Da, „Nu, „Nu stiu, „Nu vreau sa raspund. Din fericire, testul a ramas unul limitat. Insa un alt incident, care s-a petrecut in Coreea de Sud, a pus din nou sub semnul intrebarii necesitatea furnizarii datelor personale in mediul online. In cele din urma, Curtea Constitutionala din aceasta tara a declarat neconstitutionala legea care ii obliga pe utilizatorii de Internet sa furnizeze datele personale (nume, cod numeric personal, telefon, e-mail) dupa ce un atac al hackerilor a patruns in baza de date a celei mai mari retele sociale, Cyworld, iar datele personale a 35 de milioane de utilizatori au fost expuse. Insa dincolo de politica impusa de aceste retele de a folosi numele reale, exista in continuare foarte multi utilizatori care folosesc pseudonimele.
Cristina, o persoana foarte activa in mediile online, imi spune ca nu s-ar afisa niciodata pe Facebook cu un tip cu care intentioneaza sa aiba o relatie. „Nu imi pun poze cu barbatii cu care ies, pentru ca sunt femeie, iar varietatea nu e un show off, atata timp cat eu caut sa ma indragostesc. Daca m-as afisa, n-as face decat sa ma laud cu barbatii precum cu niste trofee, iar acesta consider ca e un atribut masculin. Daca as fi logodita sau casatorita, ar fi o schimbare de statut si as afisa-o pe Facebook. Insa atata timp cat inca imi caut perechea, n-are rost sa-mi derutez colegii din clasa a V-a si rudele indepartate, afisandu-ma cu altcineva la fiecare sase luni. Chiar nu e treaba nimanui daca sufar din dragoste, daca imi e bine sau daca sunt curtata si nehotarata. Plus ca, odata cu afisarea, vine si penibilul unei despartiri publice care se lasa cu poze sterse si schimbarea status-ului de la «in a relationship» la «single». Ca sa nu mai zic ca schimbarile prea dese pot speria eventualii admiratori. O fata in cautarea iubirii trebuie sa aiba grija de imaginea ei. Desi am multe poze pe Facebook, ele nu exprima viata reala pe care o traiesc, sunt doar momente. In plus, oamenii finuti isi exprima emotiile prin melodii sau, de multe ori, isi ascund starea de spirit in spatele lor. Te-a dezamagit unul, nu-ti pui o melodie trista, sa vada ca-ti pasa! Cauti ceva vesel si acompaniezi link-ul cu o fraza de genul: «M-a obsedat toata ziua», ca respectivul sa creada ca aceasta e starea ta de spirit.
Asemeni Cristinei, multa lume prefera sa-si pastreze statutul conjugal nedefinit pe Facebook. Se pare ca una din cinci femei minte in privinta statutului marital, si nici barbatii nu se lasa mai prejos, mai ales pentru a-si impresiona colegii de munca. Sotul unei prietene din facultate si-a trecut la status „vaduv, asa ca ea, ca sa-l tachineze, a postat pe timeline-ul lui un mesaj de „la multi ani, barbate la aniversarea a nu stiu cati ani de casatorie. Mai sunt si doamnele posesive, care creeaza conturi cu numele ambilor membri ai familiei, iar la poza de profil trantesc cea mai nereusita poza de la nunta, asta asa, ca sa nu mai existe dubii. Dar in afara de aceste cazuri extreme, lumea prefera sa lase ambiguitatea sa planeze asupra statutului conjugal.
Asadar, desi ideea generala care este servita mai ales advertiser-ilor e aceea ca felul in care ne comportam pe retelele de socializare spune foarte multe despre cum suntem noi in viata de zi cu zi, in realitate petrecem foarte mult timp si energie cosmetizand imaginea noastra din online. De teama de a nu fi plictisitori, vom scoate in evidenta numai lucrurile bune despre noi, vom da share doar la articolele care ni se pare ca ne fac mai interesanti in fata altora, vom incerca sa fim mai destepti, mai frumosi, mai bogati si mai putin banali decat suntem in realitate. Si totusi, pe cine vrem sa pacalim?
Foto: Guliver