Casatoria ucide pasiunea?

Daca ma gindesc bine, cel mai potrivit ar fi sa va spun de la inceput: m-am indragostit. Dar stiti cum? Rau de tot: cind nu e linga mine, mi-e dor de el. Cind il vad intrind in camera, ochii imi stralucesc de bucurie, de parca mi-as fi injectat o substanta euforica. Cind vor­besc cu el la telefon, fata mi se lumineaza, intr-o expresie de beati­tudine – cam timpa, probabil, dupa cum spune sefa mea, Roxana. In capul meu, un DJ nebun mixeaza neobosit melodii de dra­goste. Si oricit de mult timp am petrece impreuna, tot nu ma satur. Dar, in toata euforia mea, ceva imi umbreste bucuria: mi-e teama sa nu se termine. Nu relatia, ci pasiunea, sentimentul asta ca noi doi formam o alianta secreta.

Faptul ca, aproape de fiecare data cind ma documentez pentru a scrie un articol, citesc tot felul de texte care decreteaza ca relatiile de lunga durata duc, invariabil, la moar­tea pasiunii, imi declanseaza toate alarmele. Bintuind pe Internet, am dat peste un articol in Newsweek intitulat NO SEX PLEASE, WERE MARRIED. S-a gasit si un nume pentru asta: fenomenul DINS (dual-income, no-sex). Con­form acelui articol, intr-o epoca in care si barbatii si femeile muncesc in aceeasi ma­sura, cind sintem asadar cu totii egali si extrem de ocupati, nu mai avem energie si pentru sex la do­miciliu. Bleah, ce stupid! O fi, acolo, la ei!

Nici nu ma pot gindi la ceva mai oribil decit asta (in afara de razboi, foamete, incal­carea drepturilor omului, SIDA, coruptie & poli­ti­cieni)! Mie n-o sa mi se in­tim­ple. Nu acum cind, dupa atitea relatii mai mult sau mai putin ca­tastrofa­le, l-am gasit, in sfirsit! Dar poate ca totul nu e decit o inventie a cir­cotasilor. Asa ca m-am gindit sa le intreb pe fete – adica pe colegele mele, ca oricum stim fiecare totul despre fiecare. Asa ca, dimineata asta, la cafea, ce credeti voi ca se discuta in redactia noastra? Care, ce si cum sta cu dra­gostea, pe-acasa.

Cu inima in­doita, am mai intrebat vreo doua prietene. „Ca­sa­toria este moartea nu doar a pasiunii, dar si a identitatii personale, imi spune Irina si, ca sa-nte­leg mai bine, continua cu o anumita doza de sa­dism: „Nu mai pot face aproape nimic din ceea ce-mi placea sa fac inainte sa ma casa­toresc. Cit despre pasiune, fac sex cu sotul meu de citeva ori intr-un an. Si nici n-am chef sa (beep) mai mult. Shit!

O alta prietena s-a uitat la mine ca la un copil timpit, care-i iroseste timpul cu intrebari idioate. „E ceva legat de casatorie… Lucrurile se schimba dupa un timp. O sa vezi! Oare-au innebunit cu totii? Ce s-a intimplat cu batrineii aceia care se plimbau de mina prin Cismigiu, la fel ca indragostitii? Sper ca n-o faceau doar ca sa se sprijine unii de altii. Destul de deprimata de raspunsurile primite, m-am gindit ca ar fi mai bine sa sun „un specia­list. Adica un psiholog.

Si, fiindca am facut echipa buna cu Matei Georgescu, i-am cerut ajutorul si de data asta. „Ce ne facem, fete­lor, cu sexul dupa zece ani de casnicie? Spune-mi, doctore, ca pasiunea ramine posibila intr-o rela­tie de lunga durata si ca patul conjugal nu se transforma obli­ga­toriu intr-o conventie! Cred ca i s-a facut mila de mine, caci se pare ca a hotarit sa-mi dea un ras­puns „evaziv: „Intrebarea ta contine deja un ras­puns – si pare a fi unul sceptic: casnicia, cu siguranta, face mereu funeraliile oricarei pasiuni... Este oare asa? Ce ne facem, fetelor?

Daca discu­tia este rezervata fetelor, ne putem explica de ce Platon, in Banchetul, vorbeste despre iubire cu sase din discipolii sai – si toti erau barbati… Este, oare, pasiunea sentimentul si nevoia de excelenta a femeii? Aceasta ar insemna ca barbatii sint mai putin dependenti de pasiune si mult mai cufundati in ratiune. Simt eu ca nu-mi spune totul…

„Urma­toa­rea intrebare ne trimite mai aproape de ras­puns, continua Matei Georgescu „Ma intrebi daca patul devine o conventie dupa ani de casnicie. Conventia inseamna ratiune. Cu alte cuvinte, pasiunea pare a fi inlocuita, in orice relatie care dureaza, de plictisitoarea ratiune, crescuta pe obisnuinta. Chiar daca studiile asa-zis pozitive au incercat sa identifice substante responsabile de produ­cerea dragostei pasionale, o privire in abisurile noastre ne poate oferi explicatii care, desi la fel de sceptice, sint cel putin mai generoase in a ne considera viata mai mult decit o formula chimica. Atunci cind iubim pasional pe cineva iubim, de fapt, tot ceea ce este mai inalt si mai frumos (in ordinea lumii in care traim) in noi – il aducem imaginar pe iubit inauntrul nostru.

Starea de iubire pasionala este, paradoxal, una dintre starile in care noi sintem inchisi cel mai mult in noi insine. Iubitul este «impodobit» de noi cu calitatile pe care le dorim cel mai mult. Uneori iubitul «poarta» mai mult timp calitatile pe care i le atribuim. Dar, pina la urma, prin caracteristicile sale reale, iubirea noastra pasionala, lucrurile pe care noi i le-am atribuit, se desprind incet-incet de persoana sa, pina cind cel de linga noi ramine o simpla «statuie», fara viata. Acesta poate fi momentul in care «vedem» cit de orbi am fost si devenim melancolici. Starea de melancolie este, de fapt, efortul de a-l exclude pe fostul iubit din imaginarul nostru. Acesta este momentul in care intervin ratiunea si obisnuinta care ne obliga sa raminem linga o persoana fata de care nu mai traim/simtim nimic.

Putin bulversata de acest periplu analitic prin psihicul uman, m-am hotarit sa convoc la o scurta sedinta doua femei de care, intr-un fel sau altul, sint destul de legata: mama si matusa mea preferata. Matusa Iulia (chiar asa o cheama!), care este casatorita de vreo 15 ani si are doi copii, mi-a zimbit usor. „E adevarat ca toate cuplurile longevive au pro­­­b­leme, dar nu-i obligatoriu ca ele sa fie de natura sexuala. Pasiunea se poate conserva, mai mult sau mai putin. Trebuie sa stii sa te joci putin cu relatia ta, sa nu lasi rutina sa atace prea tare. Cind simti ca obisnuinta tinde sa ocupe un loc prea mare in viata voastra, fa o mica nebunie, atit cit sa aprinzi din nou focul. Da, mi-aduc aminte vreo doua „mici nebunii facute de matusa mea…

Mama, care a reusit sa pastreze, cumva, o relatie aparent OK cu tata vreo 35 de ani, s-a cam minunat de materialul adunat de mine pentru acest articol. A comentat ceva legat de „tineretul de azi, apoi mi-a spus asa: „Iti spun eu tot ce trebuie sa stii inainte de a te inhama la o asa caruta. Unu: nu te astepta sa nu te certi niciodata cu el. Vor fi momente in care iti vei dori sa-l vezi mort. „Cuuum?, protestez eu. „Ei, nu chiar mort, dar macar sa dispara vreo luna-doua. Uneori iti vine sa-i spui: «As vrea sa nu-ti mai vad mutra idioata!». Si asta-i OK, e normal. Mai bine spui ceva de felul asta decit sa taci.

Doi: nu imparti chiar totul cu el. De exemplu, ce faci tu in baie. Chestia asta moderna cu spalatul pe dinti de fata cu barbatul tau, de exemplu, nu mi se pare OK. Eu si acum dau radioul mai tare daca-l aud pe tatal tau spalindu-se pe dinti.

Trei: incearca sa arati bine mereu. Sintem cu totii fiinte vizuale. Tra­teaza-l ca pe cineva special si nu te plimba toata ziua prin fata lui intr-un trening vechi si laliu.

Patru: iesiti cit mai des. Imbracati-va frumos si mergeti in clubul vostru preferat, la un concert sau la teatru.

Cinci: asigura-te ca va impartiti treburile in mod egal. Daca doar unul din voi face totul in casa, acela se va umple, pina la urma, de resentimente.

Sase: nu flirta niciodata cu altcineva mai mult decit poti s-o faci de fata cu barbatul tau. Asta iti va aminti ca esti, totusi, doar a lui.

Sapte: in sfirsit, nu te casatori cu el daca nu sinteti innebuniti unul dupa altul, din punct de vedere sexual. Nici una din formulele acelea, gen «Vai, dar e atit de dragut!» sau «O sa fie un tata minunat» nu fac doi bani daca nu aveti amindoi in privire acea scinteie de fericire atunci cind unul dintre voi intra in camera. Daca asa stau lucrurile, considera-te norocoasa. Nu va fi usor nicidecum, dar macar temelia e solida. 

Arhiva Revistei ELLE

Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK