Indiferent daca te pricepi sau nu, nu esti vedeta adevarata daca nu esti si autoarea unei carti. Merita sa citim ce au scris Madonna, Pamela Anderson, Paris Hilton sau Brooke Shields sau n-are rost sa ne batem capul?
Celebritatile din show-biz sunt recunoscute, de obicei, pentru cu totul altceva decat talentul scriitoricesc. Si, totusi, mai nou, nu exista starleta care sa fi stat pret de cateva secunde sub flash-urile fotografilor si care sa nu fi scris un roman… O chestiune de pura vanitate, sau exista si ceva adancimi – chiar si neintentionate – in aceste ode literare pentru templul personal?
Chiar daca nu esti neaparat un fan al „mamicii mameloanelor artificiale', Pamela Anderson, nu poti sa nu-i apreciezi sarcasmul. Intr-unul dintre interviurile sale, vorbeste despre o intalnire cu creatura „celebra pentru nimic', Paris Hilton: „M-am vazut cu ea intr-un restaurant. A luat meniul, pe care l-a trantit de masa, explodand: «Urasc sa citesc!»'. Oricat de surprinsa ar fi fost Pam de iesirea rasfatatei, si mai socati au fost altii la vestea ca aceasta cvasi-analfabeta a scris o carte! Inainte sa strigati „Miracol!', ma grabesc cu o rectificare: nu ea, ci „ghost writer'-ul ei (adica „scriitorul-fantoma' platit sa-i transcrie intr-o forma coerenta aiurelile pe care le debiteaza in timp ce isi prajeste buricul pe un iaht).
Si cum fosta ei buna prietena, Nicole Richie, nu putea ramane indiferenta in fata acestui nou si stupefiant gest de transgresiune al mostenitoarei, a venit cu riposta. Cautand pe site-ul Amazon lista romanelor celebritatilor, am fost uimita sa constat ca nici o vedeta majora n-a scapat fara un tom. Nici chiar Pam, autoare si ea a doua „fictiuni'. Ai cota, ai parte de carte, pare a fi sloganul acestor vremuri intoarse pe dos. Cele mai multe dintre ele n-au terminat liceul, dar scriu carti care, si mai intrigant, au cotatii la fel de bune – daca nu chiar mai bune – ca majoritatea romanelor clasice (lucru explicabil, daca ne gandim ca doar fanii le citesc si, drept urmare, aprecierile lor synt – cum altfel? – exaltate). Se pare ca devine o regula: cu cat starurile sunt mai vanitoase, cu atat exista mai multe volume scoase. Dar are aceasta specie literara vreo valoare in afara cercului strict al admiratorilor? Reflecta ea si altceva decat imensul ego al autorilor?
Parea ca tot ce atinge se transforma in aur, pana cand a incercat sa fie actrita. Faptul ca multi i-au spus sa stea la locul ei n-a impiedicat-o sa incerce s-o faca pe scriitoarea. Dupa ce a vandut milioane de exemplare din English Roses, carcotasii au recunoscut ca, iata, literatura e unul dintre multele campuri spre care ambitioasa Madonna a reusit sa-si extinda succesul muzical. Ca multe alte mame celebre, ea spunea ca fata ei, Lourdes, avea o problema. Ceilalti copii o tachineaza in legatura cu maica-sa. Ce sa faca, atunci, o vedeta?! Raspunsul Madonnei a fost sa scrie o carte pentru copii care sa propovaduiasca toleranta fata de fetele care sunt mai dragute, mai istete, mai blande, mai bune si, in general, mai speciale decat restul. Femeia care canta toate cantecele alea pop, care se duce la tot felul de premii muzicale, care publica fotografii nud obraznice este, mai nou, autoarea unei carti didactice, lipsite de farmec, despre chinurile unei eroine mult mai dragute, istete etc., etc. decat restul fetelor.
Madonna a marturisit ca sursa ei de inspiratie pentru The English Roses n-a fost doar experienta fiicei sale, ci si „inteligenta spirituala' pe care si-a insusit-o studiind Cabala. „Pentru prima data in viata, creativitatea mea n-a fost motivata de ego sau de lacomie', scrie ea in materialul publicitar al cartii. Ce-i drept, incasarile din vinzari s-au dus la o fundatie care-i invata spiritualitatea pe copii, asa ca pentru partea cu lacomia e acoperita. Insa partea cu ego-ul e mai complexa – oricum ai citi-o, cartea se invirte tot in jurul Madonnei. In rest, The English Roses e o carticica plictisitoare, desi nu incompetenta. Madonna intelege structura de baza a povestirii – poate prea bine: un cliseu urmeaza altuia.
The Truth About Diamonds, primul roman al lui Nicole Richie, are in centru un personaj fictiv, dar intimplarile prin care trece sint perfect identificabile cu toate birfele pe care le stim despre ea. Stilul e inexistent, intriga debila, greselile de ortografie si gramatica abunda. Nicole iubeste – sau „scriitorul ei fantoma' iubeste – hiperbolele si metaforele: „un reporter e mai greu de inlaturat decit riia'. Atunci cind te lasi de heroina „e ca si cum ai avea cea mai groaznica gripa, combinata cu cea mai tare toxiinfectie alimentara pe care ti-o poti imagina, amindoua inmultite cu 40'. Evident ca Richie are foarte putine de spus despre conditia umana. Deja banalei lamentari „vai, saraca fata bogata' i se adauga cugetarile ca drogurile sint rele si ca bijuteriile nu sint mai importante decit oamenii care ti le daruiesc. Richie o face pe Simone (Paris) personajul negativ (dupa cum bine se stie, cele doua nu-si mai vorbesc). Ea descrie relatia lui Simone cu presa ca fiind „inepta si oportunista'. Aceasta isi pierde telefonul mobil „dintr-o intimplare intentionata', un lucru care, cum bine stim, i s-a intimplat lui Paris. Lasind rafuielile la o parte, Nicole are ceva important de transmis posteritatii: diamantele sint cele mai bune prietene ale unei fete; semnifica bogatie, dar si „devotament, familie si dragoste'.
Paris Hilton isi iubeste viata si stie cum sa obtina ceea ce vrea. Cam asta ar fi rezumatul romanului ei autobiografic, Confessions of a Heiress. Daca vreti mai mult sau cautati revelatii scandaloase, nu veti afla nimic, in afara faptului ca parul ei e ondulat natural si ca nu e „prea mindra' de faimosul scandal stirnit de clipul video in care facea sex. Dieta Paris: maninca tone de ciocolata in timpul zilei si popcorn noaptea si nu lua niciodata pilule de slabit. Cit despre reteta frumusetii ei, ei bine, nu-i prea place sa se spele pe fata sau sa foloseasca produse pentru piele. Motto-ul ei personal este: „Cel mai mare pacat in viata e sa fii plictisitor'. Restul pacatelor, adica prostia, ingimfarea, ignoranta, aroganta, se pedepseste cu celebritatea. Menita a ne-o face mai simpatica, aceasta carte ne convinge definitiv ca Paris e o über-fufa.
Britney Spears si mama ei vorbesc despre viata, dragoste, faima si „implinirea viselor' in cartea Heart to Heart. Dar visul american se intoarce repede pe versantul sau cosmaresc. Romanul e cronica ambitiei oarbe si bolnave a unei mame care a investit totul in produsul „Britney'. Dincolo de povestile zaharisite, avem portretul siderant al unei gospodine frustrate, Lynne Spears, care murea sa scape din Louisiana si care incearca s-o transforme pe fiica-sa intr-un star inca de pe la sapte ani. Isi abandoneaza celelalte odrasle (amindoua mai mici de 12 ani) si se muta in New York, pentru a se dedica full time proiectului sau. Familia Spears si-a dat seama ca nu va putea sa evadeze din ghetoul sudist decit exploatind sex appeal-ul fetitei. Pentru ca investitia sa dea roade, preferau uneori sa nu manince ca sa-i plateasca lui Britney cursurile de te miri ce.
Vestea buna e ca nu toate cartile vedetelor echivaleaza cu punerea lor in fason. Down Came the Rain e una dintre putinele laudabile, pentru ca nu exploreaza o personalitate-supernova, ci o descindere in infern. Brooke Shields este autoarea unui best-seller despre cum a reusit sa iasa dintr-o depresie post-natala care o adusese in pragul sinuciderii. Devenita ambasadoarea unei boli inca necunoscute, ea s-a batut cu curaj cu Tom Cruise, care a criticat-o fiindca a folosit antidepresivele pentru a iesi la lumina. Brooke marturiseste cu o sinceritate dezarmanta, departe de poza standard a maternitatii victorioase, promovate de majoritatea actritelor, ca era ingrozita de micuta Rowan. Se temea ca-i prea fragila. Nu simtea nici o dorinta s-o ia in brate. In momentele sale cele mai negre, voia sa intre cu masina intr-un zid si-si imagina cum fiica ei zboara prin aer si se loveste de zid, chiar in fata ei. Shields ne asigura ca nu avea intentii ucigase – era doar coplesita de ginduri morbide in legatura cu ea si fetita ei. Starul se numara printre cele 15% dintre femei care sufera de depresie post-natala profunda, boala ce se manifesta prin atacuri de panica, deznadejde si ginduri suicidare. Celebritatea lui Shields a ajutat ca volumul sau sa aiba succes, sa atinga un public larg si sa ajunga la cele inca pe nedrept stigmatizate ca se lupta cu un „rau obscur'.
Cind Eminem a decis sa publice o carte, aceasta a inclus multe poze, versurile controversatelor sale piese si comentarii pe marginea lor. Suficient ca Entertaiment Weekly sa jubileze: „Eminem se dovedeste un inegalabil poet rap cu o intelegere profunda a puterii limbajului. Angry Blonde e o incursiune fara precedent in mintea unui geniu muzical modern'. Desi rock-starurile nu au reputatia c-ar fi profunde, superstarul glam-trash Marilyn Manson e autorul unui roman inteligent si frisonant despre drama maturizarii. The Long Hard Road Out Of Hell e o autobiografie ce aduce la lumina cele mai sinistre aspecte ale copilariei lui Marilyn Manson (pe atunci Brian), conjugind teroarea si fascinatia copilului care a dat peste colectia de reviste pornografice a bunicului, a fost sarutat pentru prima data cu limba si a fost sicanat de fetele pe care le placea. Manson are „avantajul' de-a fi crescut ca un paria si un loser. Ceea ce da valoare acestui roman e faptul ca e socant de onest, rocker-ul portretizindu-se deseori ca stupid, egoist, hipersensibil, imoral, cu mari slabiciuni. Intr-un cuvint, uman. Se distanteaza clar de alte autohagiografii ale starurilor, dindu-ne speranta ca, pina la urma, n-avem de-a face cu un gen literar complet compromis.
Arhiva revistei ELLE
Foto: Guliver