Care e treaba cu limba romana si de ce renuntam atat de usor la ea?

Probabil ca nu ti-ai pus niciodata problema limbii pe care o vorbesti sau nu te-ai sinchisit sa iti faci griji legate de “curatenia” limbajului de fiecare zi.

Au trecut aproape sase ani de cand am ajuns pe bancile facultatii din Bucuresti. O basarabeanca vorbind o romana putin necioplita, afectata grav de accentul puternic moldovenesc si stalcita de cuvintele rusesti infiltrate in vocabularul uzual. Mi s-a intamplat sa fiu apostrofata dur cand am comis greseli in exprimare si am aflat cum e sa rada cineva cand zici „acus” atunci cand corect ar fi sa spui „imediat”. Am realizat repede cat de importanta parea a fi exprimarea intr-o limba romana corecta pentru acomodarea mea in noua societate si am incercat sa o slefuiesc, sa elimin accentul si sa lucrez asupra lacunelor gramaticale.

Se pare insa ca atitudinea romanilor fata de limba materna, element definitoriu al identitatii noastre, pana la urma, nu este intocmai asa cum am perceput-o la inceput.

Schimbarile ultimei decade si influenta globalizarii au avut un efect inevitabil si asupra romanilor. Am inceput sa mancam Mac, sa mergem la mall si sa utilizam tot mai multe englezisme, in detrimentul echivalentelor in limba romana. Astfel, obtinem un nou job', dam mail-uri si ne petrecem week-end-ul la mare. Renuntarea la limba romana in favoarea alteia nu este un fenomen nou. In epoca Fanariotilor, aceasta a cedat in fata limbii greaca, iar cateva secole mai tarziu a fost inlocuita de limba franceza, lucru considerat trés chic pentru acele timpuri.

Acum este cool sa incorporam in vocabularul nostru cuvinte si expresii imprumutate din larg raspandita limba engleza. Un fenomen ciclic, readus la suprafata de catre societate la diferenta de cateva secole.

Aceasta insa, nu este unica problema a modului in care este abordata limba romana in zilele noastre.

De curand, am vazut o stire despre candidatii la posturile de profesori deschise de catre Ministerul Educatiei. Din pacate, continutul acesteia nu era pozitiv, ci mai curand suparator si alarmant. Se pare ca limbajul de cartier si gravele lacune de cunostinte gramaticale s-ar fi strecurat fara pic de sfiala in lucrarile de titularizare ale viitorilor dascali. Stirea a avut un ton putin comic, insa aceasta situatie capata un tragism ingrijorator, daca incepem sa reflectam asupra efectelor acestor oameni, ce se vor dascali, asupra parcusului viitoarelor generatii.

O completare a stirii mentionate mai sus a venit impreuna cu un nou raport al Comisiei Europene referitor la coeziunea economica, sociala si teritoriala. Daca pana acum concluziile legate de Romania vizau subiecte precum infrastructura sau coruptia, raportul Comisiei a pus punctul pe i atunci cand discutam despre noua problema dureroasa a Romaniei, analfabetismul in masa. Aproximativ 40% din adolescentii pana in 15 ani sufera de analfabetism functional si citesc cu dificultate. O statistica surprinzatoare pentru o tara europeana a secolului 21.

Ca sa folosesti corect limba romana, vezi cum este corect, voiam sau vroiam!

Stiu sa scriu corect si stiu unde ar trebui sa includ cratime, dar e mai usor si imi ia mai putin timp sa scriu fara acestea', e o scuza ce pare sa castige tot mai multi adepti in mediul online. Este adevarat ca era in care traim este cea a supervitezei, a timpului care nu poate fi pierdut pe nimicuri, insa as indrazni sa afirm ca a pune o cratima acolo unde este nevoie de ea nu ne face sa pierdem, ci sa castigam si sa raspandim utilizarea corecta a propriei limbi, parte a identitatii noastre.

Este trist sa urmarim cum ne transformam lent intr-o tara a demnitarilor care isi permit sa comita greseli de exprimare in interviuri si in adresari, a personalitatilor si a vedetelor care populeaza platourile televiziunilor si au mii de admiratori pe conturile de Facebook, insa se lipsesc cu cea mai mare usurinta de limbajul corect, de bun simt, si a dascalilor care se fac vinovati de carente in domeniul in care activeaza. Este, de asemenea, ingrijoratoare tendinta de a stalci si schimonosi limba romana, astfel incat sa se nasca hibrizi precum: „obijnuinta”, „vroiam”, „succesuri”, cratime la locul nepotrivit, prea multi i' la final de cuvant sau alte asemenea produse rusinoase.

Toate aceste date si tendintele tot mai pronuntate a societatii romanesti nu pot exista fara un moment de inceput, fara o cauza sau sau mai multe, care sa le justifice. Fie este vorba de indiferenta unor parinti fata de viitorul si educatia propriilor copii, fie de sistemul educational ce nu reuseste sa ofere o educatie potrivita sau pur si simplu nepasarea oamenilor fata de modalitatea de exprimare. Exista si atitudinea oarecum duala si confuza vis-a-vis de propria limba.

Ne complacem in comoditatea de a renunta la diacritice, amprenta limbii romane, la cratime acolo unde este necesar si inlocuim banalul Buna!' cu Hello!', pentru ca asa ni se pare mai cool'.Insa ne indignam si ne simtim profund jigniti atunci cand deja renumita doamna Grapini uita ca inainte de litera b' e musai sa folosim m'.
Nu este oare bizara aceasta situatie contradictorie? In unele instante, renuntam cu mare usurinta la limba materna, acest element ce ne defineste intr-o mare masura, in favoarea simplitatii/comoditatii si a altor lucruri ce par a fi mai actuale, iar alteori judecam cu asprime modalitatea deloc eleganta prin care altii se exprima in limba romana. Exista o tenta de ipocrizie in toata aceasta poveste si poate rezolvarea ar veni daca am recunoaste, fiecare pentru sine, ca in nenumarate momente suntem si noi vinovati de situatia trista in care se gaseste limba romana.