Ma uitam intr-una din serile trecute, impreuna cu un grup de prieteni si fani ai serialului Game of Thrones’, la cel de-al treilea episod din noul sezon. Cum nu am urmarit pana acum filmul cu aceeasi pasiune cu care au facut-o prietenii mei – era al doilea episod pe care il vedeam –, am cascat gura vazand cu groaza cum Cersei Lannister, regina Westeros-ului, este violata de fratele si partenerul ei. Pentru cei care nu stiu intriga serialului, da, acesti doi frati au o relatie incestuoasa. Mai mult, actul lor sexual se consuma langa cadavrul fiului lor decedat, pus pe un catafalc langa care cei doi au jelit pana in momentul respectiv.
Ei bine, aceasta scena mi-a adus in minte una cel putin la fel de deranjanta – celebrul act al violului din Ireversibil’, filmul lui Gaspar Noe, in care Monica Bellucci este abuzata sexual minute in sir. Si atunci mi-am dat seama cat de multe violuri vedem la TV sau la cinema in ultima vreme. Acesta nu este un lucru rau, mi-am zis, caci e bine ca cineva sa deschida subiectul – victimele abuzului sexual sunt deseori tacute si se banuieste ca mai bine de jumatate din victimele reale nici nu raporteaza cazurile, de teama sau de rusine. Asa ca m-am gandit initial ca, daca serialele si filmele isi asuma deschiderea unei dezbateri, nu strica sa o continuam.
Apoi am vazut, chiar a doua zi, cum internetul a inceput sa vuiasca de pareri despre scena odioasa din Game of Thrones’. Autorul cartilor dupa care a fost realizat scenariul a declarat ca actul din serial este consensual in varianta literara a povestii, in vreme ce regizorul, intrebat despre acest episod, a spus ambiguu ca a fost si nu a fost’ viol, sugerand ca un act care incepe ca un viol poate deveni consensual pe parcurs. Fanii serialului – chiar prietenii mei – mi-au explicat cum, dat fiind faptul ca Game of Thrones’ portretizeaza un ev intunecat, e normal sa arate si violurile care erau o normalitate la acea vreme. In parte, i-am inteles, caci e firesc sa arati, intr-un act artistic, orice. Dar cand argumentele lor s-au indreptat catre relatia oricum nefireasca dintre cei doi frati amanti – Cersei si Jaime – mi-am dat seama ca au cazut intr-o capcana.
Iar aceasta consta in fix ceea ce organizatiile feministe denumesc rape culture’. Cultura violului consta in toate acele lucruri care ne fac sa nici nu mai vedem cand e vorba de un viol, oriunde l-am vedea. Cultura violului inseamna ca femeile (drept cele mai probabile victime, desi sunt si multi barbati abuzati, dar momentan nu ii luam in discutie) sunt obisnuite in societatea de astazi sa fie blamate, atunci cand sunt agresate, pentru ca ar fi provocat printr-o vestimentatie neadecvata sau prin plimbarea pe strazi pustii la ore tarzii din noapte (criminalistul Tudorel Butoi, deseori invitat la emisiunile de televiziune din Romania ca sa spuna ca victimele violurilor provoaca prin comportamente de lelite balcanice’, trebuie sa stie despre ce vorbim aici).
Mai inseamna ca nu ne dam seama, cel putin la prima mana, ca violul poate sa aiba loc si sub acoperisul unui cuplu si ca orice act sexual neconsimtit de ambii parteneri se cheama viol. Si tot de rape culture tine si faptul ca deseori chiar noi, femeile, ne grabim sa le judecam pe victimele care isi fac curaj sa isi acuze agresorii, banuindu-le de minciuna sau de interese ascunse.
Page: 1 2