E un an minunat pentru femei. Numai asta am auzit in ultimele zile, de cand cu decernarea Video Music Awards si Emmy Primetime Awards. Sa le luam pe rand ca sa vedem daca lucrurile stau chiar asa.
La ceremonia MTV VMA femeile au dominat scena si au luat si cele mai multe premii. Nicki Minaj si-a cantat single-ul recent lansat, Anaconda, insotita doar de dansatoare femei, reluand tema clipului in care cantareata incearca sa treaca, o data pentru totdeauna, peste eterna tema a femeilor ce danseaza lasciv pentru atentia unui barbat. Taylor Swift, care tocmai a facut cateva declaratii interesante despre feminism, si-a ales numai dansatori, in vreme ce, pe scena, femeile jucau rolul principal, manevrand instrumentele si asigurand backing vocals.
Iggy Azalea si Rita Ora au reimaginat o scena din „Kill Bill’, intr-un moment care a celebrat puterea si independenta feminina. Iar Beyonce… ce sa mai spunem despre ea? Dupa ce, cu doar un an in urma, cantareata se arata sceptica fata de feminism, de data aceasta ea a venit cu un mesaj puternic si cat se poate de clar. In cele aproape 20 de minute de recital Beyonce a cantat despre obsesia femeilor pentru felul in care arata (va suna cunoscut? Atunci ascultati inca o data „Flawless’.), despre placerea lor sexuala si mai cu seama despre felul in care femeile sunt reprimate atunci cand vine vorba de sexualitatea lor.
La un moment dat pe parcursul concertului, cuvintele scriitoarei nigeriene Chimamanda Ngozi Adichie, autoarea „Purple Hibiscus’ si „Half of a Yellow Sun’, au fost proiectate in spatele lui Beyonce. „Le invatam pe fete ca nu pot fi fiinte sexuale in felul in care sunt baietii. Le invatam sa se micsoreze, sa devina invizibile. Le spunem: puteti avea ambitie, dar nu prea multa. Visati la succes, dar nu aveti prea mult, pentru ca barbatii se vor simti amenintati.’ Asta pana ce, pe ecran, a aparut in litere imense cuvantul „feminist’. Iar daca asta nu este cea mai puternica declaratie legata de gen de la aparitia Madonnei in rochie de mireasa, tot la VMA, in 1984, atunci nu stim ce mai este.
Desigur, astfel de manifestari mainstream nu au cum sa multumeasca pe toata lumea, dar spun multe despre felul in care femeile aflate in pozitii foarte publice ajung sa vorbeasca unei audiente imense, formate in principal din adolescenti, despre crezurile lor legate de femei. Este vorba de o miscare care poate fi superficiala la prima vedere dar care, daca ar fi altfel, poate nu ar prinde atat de bine la un public atat de tanar si neavizat precum este cel care se uita la VMA. Si, din nou, desigur ca femeile care au cantat si dansat cu atata forta la VMA cu cateva seri in urma sunt tot cele pe care noi, celelalte femei, le judecam atent si incisiv pentru felul in care au aparut pe covorul rosu. Dar nu putem sa nu le fim recunoscatoare pentru ca au luat problema in propriile maini si au inceput sa vorbeasca cu forta despre ce inseamna sa fii femeie azi.
Mai cu seama daca ne uitam la decernarea premiilor Emmy. Poate ca nu are sens sa vorbim despre covorul rosu, care dovedeste ca, pentru femei, numarul de premii castigate este mai putin important decat lungimea sau culoarea rochiei purtate la vreo ceremonie.
Dar are cu siguranta sens sa vorbim despre momentul in care Sofia Vergara s-a urcat pe un piedestal care s-a invartit minute bune, lasand publicul sa o admire pe actrita din toate unghiurile posibile. Vergara se afla pe scena ca sa il introduca pe Bruce Rosenblum, cel care a tinut un discurs despre felul in care se face televiziune astazi.
Page: 1 2