Care-i treaba cu interzicerea burkini?

Cu cateva zile in urma, primarul unui orasel (Villeneuve-Loubet) de pe riviera franceza a impus o interdictie pentru imbracamintea de plaja a femeilor musulmane, numita burkini (o combinatie intre cuvintele „burka' si „bikini'). De asemenea, politia franceza a obligat o femeie musulmana ce statea la plaja sa isi scoata hainele chiar atunci si acolo, sub amenintarea armelor. Cu siguranta ti-au ajuns la urechi stiri despre aceste evenimente, pentru ca au fost, deloc suprinzator, foarte mediatizate si comentate.

De atunci, interdictia primarului a fost anulata de Curtea Suprema franceza, dar asta nu ii elimina caracterul controversat si nu pune capat discutiilor despre libertatile fundamentale ale omului, despre politica, despre cultura si, mai presus de toate, despre drepturile femeilor musulmane.

Cu toate acestea, ceea ce trebuie realizat este ca atat originile controversei cat si ramificatiile sale sunt mult mai adanci si mai complicate decat ar putea parea la prima vedere. O problema cu multe fatete, dezbaterea „burkini' atinge, in mare, doua aspecte corespondente celor doua societati si culturi: cea vestica si cea estica (musulmana, in cazul acesta).

Pe de-o parte, intr-o Franta tulburata de atacuri teroriste din ce in ce mai dese, si in contextul unei regiuni (riviera franceza) mai conservatoare si mai nationaliste, ultima tinta a celui mai recent atac (de la Nisa), se gaseste terenul propice pentru impunerea unor interdictii ce atenteaza la drepturile fundamentale ale omului sub pretextul sigurantei nationale. In plus, unul dintre argumentele celor care sustin interzicerea hainelor traditionale ale femeilor musulmane apeleaza la emanciparea acestor femei.

Citeste si:
Care-i treaba cu noua fata a calendarului Pirelli?

Pe de alta parte, burkini-ul si, de fapt, aproape toate hainele pe care femeile musulmane le poarta, nu reprezinta alegerile lor personale decat in rare cazuri. Aceste femei sunt obligate de cultura si traditie (impuse la origini de barbati) sa se imbrace in acest fel. Acoperirea corpului este vazuta ca o forma de modestie, o modestie extrema, de care fiecare femeie trebuie sa dea dovada, fiind vazuta ca o datorie pe care trebuie sa o indeplineasca. Altfel, femeia este slut-shamed si este vazuta ca o persoana ce incalca „codul de onoare', pedeapsa fiind obligatorie pentru ea.

Problema devine mult mai complicata atunci cand ne dam seama ca este vorba, mai mult decat orice, despre cultura si religie, o religie foarte puternica, conservatoare, cu principii inradacinate de sute de ani. Trebuie, de asemenea, sa realizam ca femeile musulmane au un punct de vedere total diferit de al nostru: pentru ele este vorba despre respectarea unor traditii si principii transmise mostenire din mama in fiica. Emanciparea femeilor nu se poate realiza in nici un caz prin noi interdictii sau prin alienare.

Autoritatile franceze se concentreaza, in mod gresit, pe crearea imaginii unui stat puternic si nationalist, si alimenteaza, in acest fel, argumentele celor care spun ca Occidentul se afla in razboi cu Statul Islamic, doar pentru a servi campaniilor electorale care se apropie (in 2017). In plus, aceleasi autoritati aleg sa lupte, cum se intampla intotdeauna, impotriva celor mai slabi – adica a femeilor, deja vulnerabile atat in cultura lor cat si, iata, in cea occidentala, care se vrea mai toleranta si mai binevoitoare.

Citeste si:
Care-i treaba cu cel mai nou selfie nud al lui Kim Kardashian?

In dezbaterea „burkini', nici o parte nu are dreptate: acoperirea corpului femeilor musulamane este discriminatorie, moralizatoare si are ca efect un body-shaming dus la extrem, iar interdictia occidentala incalca drepturile fundamentale ale omului si reprezinta, in esenta, doar un pretext ce serveste altor interese decat siguranta nationala si emanciparea femeilor.

Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK