Daca vrei sa auzi confirmari, atunci nu trebuie sa iei in seama acest articol. Nu poti sa ii ceri unui agnostic sa iti spuna cata dreptate are un horoscop si cat de des ar trebui sa il urmaresti decat in cazul in care iti doresti foarte mult ca el sa rada de tine. Dar, pentru ca vorbim de un subiect atat de popular precum horoscopul (impreuna cu mama lui, astrologia) ar trebui sa dezbatem macar subiectul.
Daca te intereseaza de unde provine aceasta traditie de a citi viitorul si de a explica prezentul (precum si propria ta personalitate) prin intermediul stelelor, am sa iti spun ca originea se pierde in negura vremii. Orice popor care a dezvoltat un calendar pe baza caruia sa isi creasca recoltele a avut grija si de partea mai dubioasa a afacerii. Asa se face ca, cu mii bune de ani in urma, mesopotamienii, chinezii si babilonienii se ocupau activ si pasionat cu ghicitul in astre.
Odata cu Alexandru cel Mare, pasiunea pentru astrologie s-a imprastiat si pe taramuri mai apropiate, in Grecia si Roma antica, iar dupa asta totul a devenit istorie, pentru ca astrologia a fost considerata vreme indelungata o adevarata stiinta, practicata, pe la curti, de cercetatori cu acte in regula precum Tycho Brahe, Kepler sau Galileo. Decizii importante au fost luate cu ajutorul astrelor (ceea ce nu inseamna ca au fost cele mai inspirate) si dinastii intregi de regi s-au ghidat dupa stele mai mult decat s-au increzut in sfaturile consilierilor.
Desigur, declinul astrologiei avea sa apara odata cu evolutia stiintei, care a inceput sa chestioneze spinoasa problema a ghicitului in stele. Dar pasiunea noastra a ramas in picioare chiar si azi, cand nu mai exista nici un indiciu care sa ne confirme ca evolutia unei stele pe vreo orbita are vreo influenta speciala asupra vietilor noastre. Bunaoara, chiar astrologul ELLE munceste cu indarjire la horoscopul pe care il publicam periodic, desi oamenii ca mine ar putea sa spuna oricand ca munceste degeaba. Dar ti-am spus sa nu ma iei in seama.
Am sa iti spun, insa, daca mai esti aici sa citesti, de ce cred eu ca, uneori, avem nevoie sa credem in horoscop. Sa o luam metodic.
1. Pentru ca ne place sa ne simtim importanti. Nimic nu ne face sa simtim ca viata noastra are sens mai mult decat un horoscop citit dis de dimineata la cafea, care ne va confirma ca traiul nostru este conectat la o vointa cosmica si ca nu se afla la voia intamplarii. Iluzia ca facem parte dintr-o actiune mai mare, care are un scop, este teribil de reconfortanta, asa ca nu ne putem nega dorinta de a ne reconfirma, iar si iar, ca suntem niste pioni ale caror vieti se inscriu pe niste traiectorii stabilite dinainte si care au un obiectiv precis.
2. Pentru ca vrem sa credem ca nimic nu e accidental. Asta se intampla, cred, pentru ca asociem accidentul cu tragedia, cu acea intamplare nenorocoasa (despre noroc intr-un alt articol foarte intelept) despre care nu prea vrem sa ne aducem aminte. Daca horoscopul a prezis, insa, intamplarea pe care tocmai urmeaza sa o traim (sau pe care o determinam noi insine, pentru ca tocmai am citit previziunile si nu putem sa nu ne conformam lor), atunci intamplarea respectiva, oricat de nefericita ar fi, are un scop si o motivatie.
3. Pentru ca avem nevoie de confirmari. De fiecare data cand mi se intampla sa lecturez vreo predictie, mi se pare foarte reconfortant ca, oricat de proaste ar fi vestile pe care mi le prevad astrele, mi se spune imediat ca un nativ atat de puternic precum sunt toti cei din zodia mea va trece fara nici un fel de problema peste dificultati. Iar caracterizarile in functie de zodie sunt pur si simplu delicioase. Cum ai putea sa iti refuzi gandul ca esti un calator aventuros sau o fire pasionala sau o persoana cu un echilibru interior deosebit?
4. Pentru ca ne place sa intelegem ce ni se intampla. De asta, pana la urma, exista toate stiintele. Dar parca nici una nu este mai puternica la nivel personal decat aceasta pseudo-stiinta care ne spune, zi de zi, ca banalitatile cotidiene sunt la fel de explicabile ca marile dezastre sau bucuriile cele mai profunde. Sigur ca nu vom da fuga la psiholog ca sa ne explice de ce avem o serie de zile extrem de proaste atunci cand ne e atat de la indemana sa stim ca Mercur este retrograd, nu?
5. Pentru ca avem nevoie de reguli. Si cum planetele se plimba in jurul nostru cu precizie de ceasornic, nu e de mirare ca ne place ca niste obiecte cu traiectorii si programe atat de bine stabilite sa ne guverneze si noua vietile. Cu alte cuvinte, atata timp cat Jupiter nu va face un salt mortal catre o alta galaxie (ceea ce nu se va intampla prea curand, iar daca se va intampla, vom sti ca avem probleme mai mari de atat) vom continua sa ne bazam pe precizia lor.
6. Pentru ca un sfat bun e mereu binevenit. Mai ales atunci cand avem niste dileme atat de anevoioase incat nici nu ne-am gandi sa le dezvaluim celei mai bune prietene. Asa ca, in astfel de momente, sfaturile atat de generale si de vagi pe care ni le poate da astrologul de serviciu se pot dovedi mult mai utile decat lipsa completa a oricarui sfat.