Care-i treaba cu femeile din reclamele de la televizor?

Pe masura ce Campionatul Mondial de fotbal se apropie de final, m-am surprins uitandu-ma din ce in ce mai des (si cu placere) la televizor. Pentru ca, nu-i asa, nu e nimic mai bun decat o intrecere sportiva in toata regula care sa te faca sa uiti de conflictele si grijile de la birou si sa te relaxeze intr-o seara de vara in care nu ai altceva mai bun de facut decat sa stai pe canapea.

Numai ca, de la un punct incolo, mi-am dat seama ca vizionarea respectivului campionat nu imi mai producea atata placere. De ce? Ei bine, pentru ca, dincolo de continutul transmisiunilor live, odata cu meciurile am inceput sa inghit si calupuri nesfarsite de reclame destinate, se pare, barbatilor care urmaresc meciurile.

De unde stiu ca reclamele respective sunt pentru barbati, ma veti intreba? Pai, pentru ca una dintre ele spunea: convinge-o sa se uite cu tine la meci.’ De unde am dedus ca eu insami trebuie ca am fost convinsa sa urmaresc chiar meciul la care ma uitam. Drept sa va spun, dat fiind rezultatul lui final (vorbesc aici despre semifinala Brazilia – Germania), mi-as fi dorit ca mai degraba sa nu ma fi uitat, dar nici nu imi amintesc sa fi insistat vreunul dintre prietenii mei barbati sa ma uit vreodata la ceva. Acela a fost primul moment in care am inceput sa ma gandesc serios la felul in care sunt portretizate femeile in reclamele de la TV.

Asta cu toate ca ma bucurasem, cu putine minute inainte, ca un celebru brand de bauturi racoritoare afirmase cu toata convingerea, intr-un spot simpatic, ca fotbalul este pentru toata lumea. Dar, in timp ce ma bucuram si incepeam sa calculez anii care ar trebui sa treaca pana ce Campionatul Mondial de Fotbal sa aiba atat meciuri masculine, cat si feminine, entuziasmul meu legat de sportivitate si fair play a inceput sa scada. Asta cu toate ca reclamei despre care va vorbeam i-a urmat si un clip FIFA care promova egalitatea si diversitatea in sport.

De ce? Pai, pentru ca reclamele, mai ales cele produse in Romania, sunt atat de misogine incat imi este greu, ca femeie, sa nu ma simt jignita uitandu-ma la ele.

Intr-o ordine aleatoare, am vazut intr-un spot ce promova un abonament de telefonie si internet cum a doamna care traia intr-un aparent lux pregatea un tort cu glazura din aur pentru copiii ei – cainii, in acest caz – , in timp ce isi astepta sotul sa vina de la camp – cu un elicopter, de la munca normala de zi cu zi. Am inchis un ochi in fata unei reclame la inghetata in care, dintre cei doi artisti romani angajati sa o promoveze, barbatul purta un costum clasic iar femeia – un short abia vizibil. Si am incercat sa ignor toate spoturile la materiale de constructii si alte asemenea produse din care rezulta ca barbatii sunt cei care muncesc in timp ce femeile imbracate in culori diafane alearga cu parul in vant tinandu-si copilele, imbracate in roz, de mana.

Chiar m-am amuzat atunci cand mi-am dat seama ca, dintre doua produse concepute de acelasi brand de cosmetice, cel destinat femeilor contine o patrime crema hidratanta’ in vreme ce produsul pentru barbati are o patrime agenti de hidratare’. Toate acestea mi s-au parut, oricum, neglijabile sau prea putin nocive.