Care-i treaba cu dragostea si ura nejustificata fata de Simona Halep?

Orice roman cu o dragoste mai mult sau mai putin intensa pentru tenis probabil ca a privit-o pe Simona Halep jucand finala de la Roland Garros. Este firesc, o astfel de finala e un eveniment, mai cu seama ca au trecut generatii bune de cand o romanca nu a mai ajuns intr-o finala de Grand Slam. Iar Halep, desi nu a castigat partida impotriva Mariei Sharapova, si-a facut treaba. Daca ati vazut meciul, stiti deja cu ce insufletire a jucat, cat efort a depus, cum a alergat dupa fiecare minge, cum nu s-a plans de caldura, de vant, de intarzierile sau de tipetele adversarei ei.

A fost un meci cum rar am vazut in astfel de finale, in care cele doua tenismene au jucat umar la umar pe intreaga durata a partidei, in care nu am stiut cine are mai multe sanse, in care ne-am temut, colectiv, am rasuflat usurati, ne-am emotionat si, in cele din urma, nu ne-am putut intrista. Pentru ca, in tenis, cel mai bun castiga, iar daca Simona nu e inca cea mai buna, nu avem nici o indoiala ca va fi. Si asta foarte curand.

Dar nu despre asta e vorba aici. Ah, ca serviciul Simonei Halep poate fi mai bun, ca antrenamentele ei se pot concentra pe anumite slabiciuni pe care le are jucatoarea – acestea sunt lucruri pe care ar trebui sa ni le spuna specialistii si pe care, probabil, le stie si ea foarte bine. Aici e vorba, insa, despre felul in care romanii au inteles sa o adore pe Simona Halep (pe buna dreptate, de altfel), dar si despre felul in care unii dintre noi au ales sa o critice.

Cu vreo saptamana inainte de finala, pe masura ce Halep inainta, invingandu-si adversarele rand pe rand, fara sa piarda vreun set (a jucat inainte de finala cu A. Kleybanova, H. Watson, Mt. Torro-Flor, S. Stephens, S. Kuznetsova, A. Petkovic), a rabufnit o isterie nationala. Toata lumea o vedea deja pe Simona Halep ridicand trofeul deasupra capului, toata lumea isi proiecta asteptari si sperante in mainile ei, toata lumea o iubea neconditionat, o considera cea mai buna dintre cele mai bune, o speranta ca inca se mai poate face ceva in tara aceasta.

Tricouri cu figura ei au fost imprimate si purtate, retelele de socializare au fost inundate de mesaje de sustinere, tenisul a devenit, culmea, subiect favorit de conversatie pentru noi toti. Cum este firesc in astfel de situatii, asteptarile nerealiste nu s-au adeverit. Pentru ca nu aveau cum. Un lucru bun, insa, s-a intamplat. Simona Halep nu a devenit o invinsa, o persoana care a dezamagit, asa cum se intampla in astfel de situatii. Mesajele de pe paginile ei de Facebook si Instagram, cele care i-au fost transmise de presa, toate pastrau un ton pozitiv. Are sa fie bine data viitoare, ai sa castigi, nu e nimic. De fapt, nu toate.

Pentru ca imediat s-au trezit si cativa cu alte pareri. Radu Banciu, spre exemplu, realizatorul emisiunii Lumea lui Banciu', le-a explicat telespectatorilor sai ca Simona Halep este o tarancuta: nu ati vazut cum vorbeste engleza? Aia, Sharapova, e o lady.' Desigur, realizatorul emisiunii a ignorat faptul ca nici Maria Sharapova, nici Simona Halep, nu trebuie sa fie ladies. E suficient ca ele sa fie doua jucatoare performante de tenis. Apoi, a ignorat, voit, si faptul ca nu accentul sau cunoasterea in profunzime a unei limbi straine te face o lady'. Si apoi, s-a facut vinovat de un act si mai nesuferit – acela de a sti el mai bine, ca barbat, cum trebuie sa fie o femeie ca sa fie o lady.

De altfel, sexismul e la el acasa in tenis. Tipetele Mariei Sharapova (intentionate sau nu, intimidante voit sau descarcari ale energiei) au fost comparate de mult prea multe ori cu sunetele eliberate in timpul actelor sexuale. Si, desi Rafael Nadal tipa, si el, la aproape fiecare minge, gemetele lui nu starnesc astfel de comentarii. Sanii Simonei Halep (micsorati chirurgical in urma cu ceva timp, pentru ca ii provocau jucatoarei dureri de spate) au devenit subiect de gluma si de barfe si oricine a fost pe un teren de tenis sa o vada jucand stie ca porecla jucatoarei este tate'.

Despre Andrea Petkovic, jucatoarea cu care Halep s-a intalnit in semifinala, se spune ca este desteapta (pentru ca citeste clasici). Dar reporterii nu se feresc sa o intrebe, asa cum s-a intamplat dupa meciul ei cu Kiki Bertens, de ce adversara ei a suferit o cadere nervoasa, asa cum se intampla de foarte multe ori in tenisul feminin'. Petkovic a replicat, firesc: E sexist sa spui asta.' Ca sa nu mai vorbim de comparatiile pe care le sufera Maria Sharapova (doar pentru ca se intampla sa arate ca un model) sau Serena Williams (numita de comentatori si fani ai tenisului chiar si King Kong').

Asa ca evolutia spectaculoasa a Simonei Halep spune multe despre noi toti. Ca avem nevoie sa credem in ceva, ca ne asumam victoriile altora, ca suntem gata oricand sa fim nemultumiti. Si, mai ales, ca judecam mult mai aspru femeile decat barbatii, ca vrem mai multe de la ele si ca nu ne ajunge cand ele sunt campioane, daca nu sunt si ladies. Ar trebui sa ne cerem scuze colectiv Simonei Halep pentru toate aceste lucruri. Si o putem face, votand-o pe site-ul WTA ca jucatoarea lunii: http://www.wtatennis.com/news/article/3892930/title/vote-now-may%3Fs-player-of-the-month

Foto: Hepta

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK