Ca sa incep cu inceputul, am sa va spun ca ma uit an de an la Eurovision. As putea, in apararea mea, sa va spun ca o fac ca sa rad de penibilul melodiilor, costumelor si coregrafiilor – ceea ce fac, de altfel – dar motivul real este ca imi place acest concurs la care m-am obisnuit sa ma uit de cand eram mica si dadeam note tuturor concurentilor pe foi special pregatite pentru jurizarea de acasa.
Cu timpul, am ajuns sa fac petrecerea traditionala de Eurovision impreuna cu diversi prieteni si am invatat destul de multe lucruri despre situatia curenta europeana din felul in care se voteaza. Am aflat cum merg lucrurile si pe ce criterii se castiga cele *douze points pe care le ravneste orice concurent. Cat de importanta e aparitia, cat de putin conteaza piesa si cat de mult trebuie sa te placa cele 120 de milioane de telespectatori ca sa castigi un astfel de concurs. Si asa ajungem si la editia de anul acesta.
Dupa doua semifinale la fel de normale ca toate cele pe care le-am vazut pana acum (adica in care unele melodii au fost decente, cele mai multe execrabile, iar prestatiile scenice – de un ridicol rar intalnit, dar delicioase in felul lor) a inceput scandalul. De ce? Pentru ca Austria a fost reprezentata de Conchita Wurst, o concurenta in travesti care a deranjat dintr-o data foarte multa lume, din mai multe motive.
Rochia si barba purtate de Conchita au scandalizat conservatorii si radicalii, in Belarus si Rusia semnandu-se chiar petitii care cereau oprirea transmisiunii live in timpul prestatiei sale din finala. Dar i-au suparat si pe cei care cred ca Eurovision este un concurs muzical de inalta clasa, in care compozitia si vocea ar trebui sa conteze mai mult decat aparitia. Daca cei dintai revoltati, printre care politicianul rus Vitaly Milonov, o numeau perversa pe concurenta si amenintau cu pogorarea iadului direct pe pamant, cei din urma acuzau strategia de marketing a artistei, menita sa distraga atentia de la piesa ei mediocra (spun gurile rele) inspirata de zeci de alte melodii care, la randul lor, au gasit de cuviinta sa copieze coloanele sonore ale numeroaselor filme Bond aparute de-a lungul anilor.
Fiecare declaratie pe care cineva s-a gasit sa o faca pe tema aparitiei concurentei din Austria, insa, nu a facut decat sa ii creasca acesteia sansele de castig. Conchita Wurst, ca sa lamurim si treaba aceasta pe care cele mai multe publicatii din Romania nu au stiut sa o exprime corect, nu este transgender, ci un personaj de scena construit de Thomas Neuwirth in urma participarii sale la concursul austriac Starmania din 2007.
Astfel, alter-ego-ul Conchita este un raspuns la experientele sale anterioare, si in acelasi timp un mesaj politic. Este un apel la toleranta fata de tot ceea ce pare diferit’, a declarat Thomas. Cu acest tel a intrat in concursul de anul acesta Conchita Wurst, si cu astfel de declaratii a si castigat. Daca inainte de marea finala de sambata concurentii din Suedia, Olanda, Armenia sau Ucraina erau considerati favoriti, sambata totul s-a schimbat. Reactiile critice sau pur si simplu jignitoare de care a avut parte concurenta Austriei nu au facut decat sa uneasca in jurul ei o mare de oameni care i-au votat prestatia – si trebuie sa va spun ca am fost nespus de mandra cand am vazut ca voturile din Romania s-au transformat in 8 puncte pentru Conchita.
Page: 1 2