Fie ca te uiti sau nu la Eurovision, tot ar trebui sa te bucuri de victoria Conchitei Wurst.
Ca sa incep cu inceputul, am sa va spun ca ma uit an de an la Eurovision. As putea, in apararea mea, sa va spun ca o fac ca sa rad de penibilul melodiilor, costumelor si coregrafiilor – ceea ce fac, de altfel – dar motivul real este ca imi place acest concurs la care m-am obisnuit sa ma uit de cand eram mica si dadeam note tuturor concurentilor pe foi special pregatite pentru jurizarea de acasa.
Cu timpul, am ajuns sa fac petrecerea traditionala de Eurovision impreuna cu diversi prieteni si am invatat destul de multe lucruri despre situatia curenta europeana din felul in care se voteaza. Am aflat cum merg lucrurile si pe ce criterii se castiga cele *douze points pe care le ravneste orice concurent. Cat de importanta e aparitia, cat de putin conteaza piesa si cat de mult trebuie sa te placa cele 120 de milioane de telespectatori ca sa castigi un astfel de concurs. Si asa ajungem si la editia de anul acesta.
Dupa doua semifinale la fel de normale ca toate cele pe care le-am vazut pana acum (adica in care unele melodii au fost decente, cele mai multe execrabile, iar prestatiile scenice – de un ridicol rar intalnit, dar delicioase in felul lor) a inceput scandalul. De ce? Pentru ca Austria a fost reprezentata de Conchita Wurst, o concurenta in travesti care a deranjat dintr-o data foarte multa lume, din mai multe motive.
Rochia si barba purtate de Conchita au scandalizat conservatorii si radicalii, in Belarus si Rusia semnandu-se chiar petitii care cereau oprirea transmisiunii live in timpul prestatiei sale din finala. Dar i-au suparat si pe cei care cred ca Eurovision este un concurs muzical de inalta clasa, in care compozitia si vocea ar trebui sa conteze mai mult decat aparitia. Daca cei dintai revoltati, printre care politicianul rus Vitaly Milonov, o numeau perversa pe concurenta si amenintau cu pogorarea iadului direct pe pamant, cei din urma acuzau strategia de marketing a artistei, menita sa distraga atentia de la piesa ei mediocra (spun gurile rele) inspirata de zeci de alte melodii care, la randul lor, au gasit de cuviinta sa copieze coloanele sonore ale numeroaselor filme Bond aparute de-a lungul anilor.
Fiecare declaratie pe care cineva s-a gasit sa o faca pe tema aparitiei concurentei din Austria, insa, nu a facut decat sa ii creasca acesteia sansele de castig. Conchita Wurst, ca sa lamurim si treaba aceasta pe care cele mai multe publicatii din Romania nu au stiut sa o exprime corect, nu este transgender, ci un personaj de scena construit de Thomas Neuwirth in urma participarii sale la concursul austriac Starmania din 2007.
Astfel, alter-ego-ul Conchita este un raspuns la experientele sale anterioare, si in acelasi timp un mesaj politic. Este un apel la toleranta fata de tot ceea ce pare diferit', a declarat Thomas. Cu acest tel a intrat in concursul de anul acesta Conchita Wurst, si cu astfel de declaratii a si castigat. Daca inainte de marea finala de sambata concurentii din Suedia, Olanda, Armenia sau Ucraina erau considerati favoriti, sambata totul s-a schimbat. Reactiile critice sau pur si simplu jignitoare de care a avut parte concurenta Austriei nu au facut decat sa uneasca in jurul ei o mare de oameni care i-au votat prestatia – si trebuie sa va spun ca am fost nespus de mandra cand am vazut ca voturile din Romania s-au transformat in 8 puncte pentru Conchita.
Pana si Rusia a acordat cateva puncte prestatiei ei, ca sa nu mai vorbim despre faptul ca Belgia, Finlanda, Grecia, Irlanda, Israel, Italia, Olanda, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia, Elvetia si Regatul Unit al Marii Britanii i-au acordat punctajul maxim. Iar triumful Conchitei Wurst la finalul serii a fost, probabil, cel mai emotionant moment pe care l-am vazut la televizor in ultimii ani.
Sunt convinsa ca, pentru fiecare dintre noi, acel moment a insemnat un alt lucru, dar probabil ca pentru toata lumea a reprezentat o victorie a diversitatii, a non-discriminarii, a tolerantei despre care tot vorbise Conchita si despre care, pentru o seara, am ajuns sa cred ca reprezenta Europa.
Dar m-am grabit. A doua zi de dimineata feed-ul meu de Facebook era ingropat in glume proaste si comentarii jignitoare, astfel incat a trebuit sa imi beau cafeaua in timp ce raportam rauvoitorii si le blocam mesajele. Site-urile de stiri expuneau vestea pe un ton ironic si, inca mai grav, facand greseli majore – dovada ca in Romania, cel putin, distinctia intre o persoana in travesti si o persoana transgender este o chestiune foarte complicata, pe care lumea nici nu se sinchiseste sa o cerceteze chiar prin cea mai lejera cautare pe Google. Iar comentariile la stirile respective au daramat complet sentimentul cu care adormisem in noaptea ce tocmai trecuse.
Caci, daca 8 puncte romanesti pentru Conchita Wurst insemnau in mintea mea ceva, sutele de comentarii pe care le-am citit, din nefericire, doar ca sa imi fac ziua mai proasta, aratau ca suntem la fel de rai, intoleranti si homofobi cum stiam.
Si daca inteleg de ce site-urile ortodoxe vad in triumful Conchitei un semn ca ne va inghiti iadul, nu pot sa pricep de ce multi oameni pe care ii cunosc si care par, altfel, deschisi si se declara nepasatori in fata unui concurs atat de caraghios, sunt acum atat de atinsi de victoria femeii cu barba'. Caci, sa nu uitam, fiecare dintre cei care au postat comentarii urate au avut grija sa foloseasca expresia intr-o propozitie, mai mult sau mai putin inspirat, dupa posibilitatile fiecaruia.
Desi femeia cu barba nu e femeie, ci barbat; desi Conchita Wurst a castigat un concurs european (si credeam ca problemele de felul acesta au incetat inca de la victoria Danei International in 1998, cand, din nou, nu ne-a cazut cerul in cap) si cu toate ca oamenii nu vor inceta sa vorbeasca de fiecare data cand ceva necunoscut lor le va parea amenintator si le va starni frica si furia, nu o sa mergem, totusi, in iad. Pentru ca reusita ei ni se datoreaza, in mare parte, noua, celor care am votat-o in numar atat de mare.
Iar lucrul acesta spune ca, dincolo de toata ura pe care o provoaca acum Conchita, ea a starnit o inca mai mare dragoste. Iar din dragoste nu prea merge nimeni in iad.
Foto: Eurovision.tv