Am inceput sa ma gandesc la felul in care le invinuim mereu pe femei pentru infidelitatile partenerilor nostri cand revista Vanity Fair a decis sa publice un eseu scris de Monica Lewinsky despre infama ei legatura cu presedintele Bill Clinton.
Presupun ca nu are sens sa va mai spun detalii despre aceasta aventura care a tinut prea multa vreme primele pagini ale tabloidelor si cred ca nici nu trebuie sa ne gandim prea departe ca sa ne dam seama cat de oportune sunt declaratiile Monicai Lewinsky acum, cand Hillary Clinton e pe punctul de a-si anunta candidatura la presedintia Statelor Unite. Si nu despre asta vreau sa va vorbesc, oricum. Ci despre felul in care presa si apoi opinia publica a sanctionat-o pe Lewinsky la vremea aceea, in 1996, dar si despre felul in care aceasta femeie este perceputa acum.
In eseul pe care l-a scris recent, Lewinsky povesteste despre cat regreta relatia ei cu presedintele si cat rau i-a cauzat aceasta – i-a fost greu sa isi gaseasca un loc de munca, a fost instrainata de unii prieteni si probabil ca va ramane pentru totdeauna in constiinta colectiva drept acea femeie cu care a avut o aventura un mare presedinte american. Conform paginii de Wikipedia care o descrie, cea mai relevanta informatie despre ea este aceasta – scandalul Lewinsky –, iar orice altceva ar mai fi facut fosta interna de la Casa Alba intre timp e complet neimportant.
Numai ca Lewinsky a ales sa vorbeasca despre asta si chiar sa o corecteze pe Beyonce, care, in piesa Partition’, o ironiza cantand: He popped all my buttons, and he ripped my blouse/He Monica Lewinsky-ed all on my gown’. Pentru ca, in opinia ei, afirmatia nu este corecta si o pune pe Lewinsky intr-o lumina proasta. Multumesc, Beyonce, dar daca folosesti numele ca pe un verb, cred ca voiai sa spui: «Bill Clintond all on my gown»’.
Evident, faptul ca Lewinsky protesteaza impotriva felului in care a ajuns o referinta in cultura populara nu va schimba mare lucru. Dar de ce se intampla asta? De ce suntem mereu dispusi sa credem ca o femeie tanara, de 23 de ani, cat avea Lewinsky la vremea respectiva, care a cedat avansurilor unui om mult mai in varsta si aflat intr-o pozitie de putere fata de ea (si fata de tot restul lumii, ca sa o spunem pe sleau) este cea vinovata de intamplare? De ce presedintele Clinton este inca unul dintre cei mai apreciati presedinti democrati ai ultimelor decenii, iar femeia cu care el a ales sa isi insele sotia este cea pe care o invinuim?
Sa va mai dau un exemplu. Ceva mai recent, in 2008, pe cand intreaga lume comenta relatia lui Brad Pitt cu Angelina Jolie si o compatimea pe sotia inselata si parasita, Jennifer Aniston, aceasta din urma a aparut pe coperta revistei Vogue alaturi de un extras din interviul pe care l-a acordat revistei. What Angelina did was very uncool’ spunea ea, din postura celei care fusese tradata. Evident ca universul intreg al iubitorilor de barfe s-a impartit atunci in Team Jolie si Team Aniston, luand apararea uneia sau alteia dintre femei.
Dar parca nimeni nu l-a bagat in seama pe Brad Pitt. El, sotul care inselase, a scapat de oprobiul public, asa cum se intampla de fiecare data, in vreme ce femeia cu care a avut o aventura a fost blamata public vreme indelungata. Si de ce, totusi? Atunci cand el era cel angajat intr-o relatie, de ce femeia fara nici o obligatie, care nu a inselat pe nimeni, din cate se stie la ora aceasta, a fost jignita public de nenumarate ori?
Page: 1 2