Care-i treaba cu cealalta femeie si de ce e mereu vina ei pentru ca suntem inselate?

Am inceput sa ma gandesc la felul in care le invinuim mereu pe femei pentru infidelitatile partenerilor nostri cand revista Vanity Fair a decis sa publice un eseu scris de Monica Lewinsky despre infama ei legatura cu presedintele Bill Clinton.

Presupun ca nu are sens sa va mai spun detalii despre aceasta aventura care a tinut prea multa vreme primele pagini ale tabloidelor si cred ca nici nu trebuie sa ne gandim prea departe ca sa ne dam seama cat de oportune sunt declaratiile Monicai Lewinsky acum, cand Hillary Clinton e pe punctul de a-si anunta candidatura la presedintia Statelor Unite. Si nu despre asta vreau sa va vorbesc, oricum. Ci despre felul in care presa si apoi opinia publica a sanctionat-o pe Lewinsky la vremea aceea, in 1996, dar si despre felul in care aceasta femeie este perceputa acum.

In eseul pe care l-a scris recent, Lewinsky povesteste despre cat regreta relatia ei cu presedintele si cat rau i-a cauzat aceasta – i-a fost greu sa isi gaseasca un loc de munca, a fost instrainata de unii prieteni si probabil ca va ramane pentru totdeauna in constiinta colectiva drept acea femeie cu care a avut o aventura un mare presedinte american. Conform paginii de Wikipedia care o descrie, cea mai relevanta informatie despre ea este aceasta – scandalul Lewinsky –, iar orice altceva ar mai fi facut fosta interna de la Casa Alba intre timp e complet neimportant.

Numai ca Lewinsky a ales sa vorbeasca despre asta si chiar sa o corecteze pe Beyonce, care, in piesa Partition', o ironiza cantand: He popped all my buttons, and he ripped my blouse/He Monica Lewinsky-ed all on my gown'. Pentru ca, in opinia ei, afirmatia nu este corecta si o pune pe Lewinsky intr-o lumina proasta. Multumesc, Beyonce, dar daca folosesti numele ca pe un verb, cred ca voiai sa spui: «Bill Clintond all on my gown»'.

Evident, faptul ca Lewinsky protesteaza impotriva felului in care a ajuns o referinta in cultura populara nu va schimba mare lucru. Dar de ce se intampla asta? De ce suntem mereu dispusi sa credem ca o femeie tanara, de 23 de ani, cat avea Lewinsky la vremea respectiva, care a cedat avansurilor unui om mult mai in varsta si aflat intr-o pozitie de putere fata de ea (si fata de tot restul lumii, ca sa o spunem pe sleau) este cea vinovata de intamplare? De ce presedintele Clinton este inca unul dintre cei mai apreciati presedinti democrati ai ultimelor decenii, iar femeia cu care el a ales sa isi insele sotia este cea pe care o invinuim?

Sa va mai dau un exemplu. Ceva mai recent, in 2008, pe cand intreaga lume comenta relatia lui Brad Pitt cu Angelina Jolie si o compatimea pe sotia inselata si parasita, Jennifer Aniston, aceasta din urma a aparut pe coperta revistei Vogue alaturi de un extras din interviul pe care l-a acordat revistei. What Angelina did was very uncool' spunea ea, din postura celei care fusese tradata. Evident ca universul intreg al iubitorilor de barfe s-a impartit atunci in Team Jolie si Team Aniston, luand apararea uneia sau alteia dintre femei.

Dar parca nimeni nu l-a bagat in seama pe Brad Pitt. El, sotul care inselase, a scapat de oprobiul public, asa cum se intampla de fiecare data, in vreme ce femeia cu care a avut o aventura a fost blamata public vreme indelungata. Si de ce, totusi? Atunci cand el era cel angajat intr-o relatie, de ce femeia fara nici o obligatie, care nu a inselat pe nimeni, din cate se stie la ora aceasta, a fost jignita public de nenumarate ori?

Exista, fireste, si un nume pentru aceasta practica, si chiar daca nu poate fi tradus perfect in limba romana, cu siguranta ca intelegeti ce inseamna slut-shaming'. Pentru ca inseamna fix ceea ce spune – practica de a le face de rusine pe femei pentru alegerile lor sexuale. Asta pentru ca inca nu am auzit de prea multi barbati care sa fie condamnati sau barfiti pentru ca au inselat. Probabil ca cel mai rasunator exemplu de „slut-shaming' care a ajuns vreodata in presa a fost incidentul provocat de gazda de talk show Rush Limbaugh. Pe scurt, acesta a jignit in repetate randuri o studenta de la Georgetown University Law Center, Sandra Fluke, numind-o tarfa si prostituata, pentru ca aceasta cerea contraceptie subventionata de guvern pentru studenti. Rationamentul lui Limbaugh era simplu si extrem de misogin. Sa ceri ca statul sa iti acopere cheltuielile de contraceptie inseamna ca ceri bani ca sa faci sex.

Dincolo de aceasta poveste oribila, la fel de periculoase sunt parerile vehiculate de opinia populara. Nu stiu daca stiati (si marturisesc ca eu habar nu aveam pana acum) ca, dupa aparitia fenomenului revenge porn' – adica postarea online de fotografii nud cu diverse femei, de catre fosti parteneri, doar pentru ca au fost parasiti, a mai rasarit un curent.

Il ilustreaza foarte bine pagina de Facebook Shes a Homewrecker', care a adunat peste jumatate de milion de fani care gasesc de cuviinta sa posteze fotografii, numere de telefon si adrese ale femeilor cu care au fost inselati de-a lungul timpului, intr-un fel de piata publica in care oricine este incurajat sa arunce cu pietre in distrugatoarele de casnicii. In mod bizar, femeile care isi deplang mariajele distruse pe aceasta pagina vor sa se razbune, invariabil, de femeile cu care au fost inselate, in vreme ce sunt dispuse sa isi ierte sotii sau partenerii.

Nu stiu daca lucrul acesta se intampla pentru ca noi, femeile, ne uram nespus de tare unele pe celelalte. Dar cred ca mai degraba e un fapt care tine de sexismul aceasta care nu se mai termina si care e vizibil in toate aspectele vietii noastre. Care incepe, dupa cum imi spunea o colega, de la stiri de tipul X a fost batuta de Y' (si care nu spun niciodata Y a batut-o pe X', facand ca stirea sa fie despre femeia abuzata, nu despre abuzator) si se termina cu acest slut-shaming' care ne e mai convenabil. Pentru ca e intotdeauna mai simplu sa o invinuim pe straina, pe cealalta femeie, decat pe cel care e langa noi. Ar trebui sa ne mai gandim la asta!

Foto: Arhiva revistei ELLE

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK